mama

sunt
clipe în care
tăcută
mama așteaptă
la poartă
ce are
oare lemne
de spart
o gaură-n gard
de săpat grădina
de plătit lumina
mai nimic
vrea
să mă vadă la față
să mă strângă
în brață
cu capul
pe umăr
bucuria
din lacrimi
să-i număr
să spună
ce-o doare
să văd
caisul în floare
atunci părea
cam devreme
acuma-i târziu
de-aceea nu știu
când se-arată
mama
la poartă
de-i vie
ori moartă
 

 

Publicat în carte de colorat vise | Etichetat , | Lasă un comentariu

ostropel de pui

Cuvântul ostropel este de origine necunoscută, așa că nu știm ce nație a botezat acest fel de mâncare în halul ăsta, dar putem bănui că ar fi de origine turcă deoarece, până la un punct, se aseamănă cu ciulamaua care de la turci ni se trage. S-ar putea să n-am dreptate, dar amănuntele etimologice sunt însă mai puțin importante pentru preacinstitele noastre mațe decât mâncarea în sine, care e deosebit de gustoasă și se poate prepara din ce soi carne avem prin casă, pui, porc, vită, miel, curcan și chiar pește, deși varianta din urmă n-am încercat-o încă niciodată.

Ingrediente (4 porții): un piept de pui, o ceapă, un morcov binecrescut ori 3 mai amărâți, 7-8 căței de usturoi, vreo trei rămurele de cimbru, 2 linguri de făină, 2 pahare de bullion, un pahar de vin (merge și berea dacă n-avem vin, ori niște supă de pui), frunze de pătrunjel, sare, piper, untdelemn.ingrediente

Prepararea nu durează mai mult de o jumătate de oră… hai, fie 40 de minute dacă n-avem elan în bucătărie.

1. Feliile de piept de pui, cărora le-am dat o țâră de sare și piper, le prăjim ușor într-o tigaie în care am înfirbântat vreo 2 linguri de untdelemn (Ușor înseamnă cam 1 minut pe o parte și încă unul pe cealaltă.) și apoi le scoatem pe o farfurie și le dăm timp de gândire.

2. În uleiul rămas în tigaie sotăm legumele preț de trei minute, apoi le stingem cu vin, bere, supă de pui sau apă. După ce dramul de alcool se evaporă adăugăm și bulionul și le lăsăm pe toate să dea într-un clocot. După vreo 30 de secunde, îmbăiem și bucățile de carne în sos. Acum pot fierbe împreună preț de 15-20 de minute, deoarece pieptul de pui nu are nevoie de prea mult.o2

3. În final, desfacem făina în apă sau o țâră de bulion și o adăugăm în tigaie. În 2-3 minute, când  sosul se îngroașă puțin, totul e gata. Presărăm deasupra niște pătrunjel verde și stingem focul. Se servește cu cartofi piure sau natur, mămăligă, cus-cus ori chiar orez.03

 Poftă bună!

Publicat în la cratita | Etichetat , , , , | Lasă un comentariu

Supa de mazăre

Vine o vreme când ne apucă un dor inexplicabil de mâncărurile copilăriei și încercăm să aducem înapoi o parte din ce era și nu mai este. Așa și cu zeama asta de mazăre după care, copil fiind, nu mă prea dădeam în vânt, dar acum îmbăt de o tainică plăcere când simt în aer miresmele aproape uitate din bucătăria bunicii. Erau vremuri când pâinea neagră, luată pe cartelă, untura de porc (unsoarea, cum i se zicea) și roșiile din grădină făceau parte din meniul zilnic al copilului ce abia se zărea dintre vrejurile pământului. Poate nici nu e vorba numai de nostalgie, ci și de dorința de a redescoperi valorile culinare tradiționale, pe nedrept înlocuite de hrana chimizată a zilelor noastre. Rețeta aceasta provine din bucătăriile ungurilor și șvabilor ce locuiau pe vremuri în mărginimea Aradului, prin Sântana și Comlăuș.

Ingrediente: (6 poții) 500g boabe de mazăre, un morcov, 2 linguri de untdelemn, un pahar de bulion, 2 cepe, 2 roșii, un ou, 2 linguri de făină, frunze de țelină, mărar, sare, piper. (Există și o variantă în care la această lucrare culinară participă și 3-4 cartofi tăiați cubulețe, lucru ce nu poate decât să îmbogățească savoarea preparatului.)maz1

Prepararea – joacă de copii.

1. Ceapa și morcovul se taie mărunt și se călesc vreo 2 minute în untdelemn. Urmează mazărea – se amestecă bine cu ceapa și morcovul și se mai lasă așa preț de 2-3 minute, amestecând din când în când să bucurăm toate boabele de căldură. Stingem apoi dogoarea amestecului cu puțină apă până ce acoperim toate boabele și le lăsăm să fiarbă la foc mic.maz2

2. Între timp pregătim materialul pentru niște “gălușcuțe picurate”, zise și zdrențe, ori tăiate, după cum ne ieste voia și pofta… Adică, un ou, 2  linguri de făină, o țâră de sare, care se amestecă bine până iese o pastă de consistența smântânii groase.

3. Când mazărea e aproape fiartă, adăugăm frunzele de țelină, crenguța de mărar și roșiile tocate (decojite în prealabil), bulionul și încă puțină apă – câtă, depinde de noi, dacă vrem o supă vârtoasă, punem mai puțină, dacă vrem una mai lungă, mai multă.

4. După vreo cinci, șase minute, când toată fiertura clocotește cu spor, putem sobozi în ea și găluștele. Le tăiem de pe maginea castronului cu un vârf de linguriță și le cufundăm în lichidul ce fierbe. Nu le tăiem mari căci ele oricum își triplează volumul când fierb. Dacă o astfel de operațiune pare prea migăloasă, pasta de găluște se poate subția iar conținutul se picură doar încet în supa care fierbe – astfel obținem niște zdrențe de ou.maz4

 Cam atât. După ce găluștele au fiert vreo 2 minute, potrivim supa de sare și piper și stingem focul. Se servește cu smântână sau iaurt gras, oarece pâine prăjită și ardei iute. Poftă bună! maz5

 

Publicat în la cratita | Etichetat , , , , , | Lasă un comentariu

ceafă de porc la cuptor

Multă lume asociază nefericit ceafa de porc cu grătarul berea și manelele. Bucata asta de carne n-are nicio vină, noi greșim, căci cefa de porc se poate prepara și elegant, nu că la grătar n-ar fi bună, dar nu-i de bonton să te afumui ori de câte ori mămânci astă bucățică porcină.

Să nu lungesc vorba, reteta de mai jos am furat-o de prin vecini și nu mică mi-a fost mirarea când am descoperit că astfel pregătită carnea e deosebit de fragedă și suculentă. Povestea porcului e cam așa:

Ingrediente: 1kg ceafă de porc nefeliată și fără os, 2 morcovi, 4 cepe sănătoase, 5 căței de usturoi, 1 cană de supă, 1 cană de vin, sare, piper, cimbru.cf1

Preparare:

1. Se ia ceafa de ceafă, se spală, se împănează cu usturoi, se masează cu sare, piper și cimbru, iar după ce își revine din transă, cam după o oră și ceva de repaus la frigider, se perpelește în ulei pe toate părțile, sigilându-i astfel sucurile și aromele în interior.cf2

 2.Se așează apoi ceafa astfel bronzată într-un vas, pe un pat de felii de morcovi și ceapă, se stropește copios cu supă și vin, se acoperă vasul cu un capac (sau cu folie de aluminiu dacă vasul nu are capac) și se dă la cuptor timp de 40 de minute. La jumătatea timpului de coacere puteți întoarce bucata de carne pe partea cealaltă, astfel încât să fie pătrunsă uniform.

3.Apoi, când chinurile termice au luat sfârșit, de scot legumele, se mixează într-un blender și se obține o nebunie de sos.

Feliile de ceafă, căci înainte de servire ceafa se feliază, se pot alătura unui pireu de cartofi, de țelină, mazăre, spanac și așa mai departe, dar eu rămân credincios cartofilor. Bineînțeles nu uitați nici de sos !!!

cf 3100_7890 - Copy

Poftă bună !

Publicat în la cratita | Etichetat , , , | 2 comentarii

supa cremă de mazăre

Supa cremă de mazăre are un aspect dezastruos… e verde de parcă ar fi o supă pentru marțieni, dar gustul  e deosebit de bun și trebuie să fii total defect ca să nu-ți placă.

Să vă povestesc mai amănunțit, deși povestea nu e lungă:

Ingredientele necesare sunt puține și relativ ieftine: 400-500g mazăre boabe, 2 cartofi, o ceapă, un morcov, o jumătate de țelină și  mărar verde (merge și uscat, de cel pe care îl găsim în pliculețe la toate magazinele). Nici sarea și piperul nu trebuie să lipsească, deci le ținem pe aproape.

Preparare:

1.Mărunțim legumele și le punem la fiert într-un litru de apă cu puțină sare. După 15 minute adăugăm și boabele de mazăre și le mai lăsăm și pe ele să fiarbă încă vreo 10 minute – mazărea fierbe destul de repede.

2. Strecurăm fiertura, fără să aruncăm apa în care au fiert mazărea și toate celelalte. Pasăm leguminoasele cu ajutorul unui mixer vertical sau a altei mașinării ce poate duce la obținerea unui pireu fin, apoi îl amestecăm cu o parte sau cu toată apa rămasă. Depinde de noi, de consistența pe care vrem s-o aibă supa cremă, cum o potrivim în cele din urmă, mai subțire sau mai groasă.

3. În final, mai dăm un clocot supei și putem adăuga un cubuleț de unt, sau o servim doar cu smântână, ori cu puțin parmezan ras, sau fără de nici unelele dacă suntem îngrijorați de ce va zice colesterolul la întâlnirea cu derivatele din lapte. Să nu uit, tot în final potrivim fiertura de sare și piper și o îmiresmăm cu oarece mărar mărunțit.

Se servește cu pâine prăjită și voie bună.scm1

Poftă intensă!

Publicat în la cratita | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

Urare

i1

din satul meu

ascuns

sub  ceață și ninsoare

eu vă doresc

 în inimi sărbătoare

Crăciun tihnit

și fericire

un an mai plin

de pace și iubire

Publicat în de altele | 2 comentarii

Slănina

 

 
Am primit nu demult un mail pe care mă simt dator să-l public, nu de alta dar am văzut multă lume care fuge de slănină ca de dracu: ba că îngrașă, ba că le crește colesterolul, ba că ei au probleme cu inima și slănina le-ar cauza baiuri fatale… În sfârșit, ca unul care am mâncat slănină de când mă știu, chiar și după ce m-au declarat medicii cardiac – să nu mint,  medicul meu mi-a spus nicodată că slănina ar fi un aliment fatal – mă simt dator să public cele de mai jos, încredințat fiind că nu fac nimănui vreun rău. (Ardelenii știu ce zic eu, că, de când lumea, dorința lor supremă a fost pita, clisa – a se citi „slănina”- și concediul.)
 
 Când cercetările medicale au descoperit acţiu­nile negative ale produselor alimentare noi, care au încer­cat să înlocuiască grăsimile tra­diţionale, specialiştii şi-au îndreptat atenţia către slă­nină, un aliment fără E-uri, coloranţi şi conservanţi.
Şi au primit răspuns la  întrebarea: de ce strămoşii noştri au fost  sănătoşi şi puternici?
Ei bine, s-a dovedit că slănina în­tăreşte siste­mul imunitar. Această calitate se datorează acidului ara­hi­donic, care favorizează scăderea coleste­ro­lului, îmbu­nătăţeşte  funcţiile de protecţie ale organis­mului şi, de ase­menea, este necesar pentru  producerea compuşilor chimici responsabili  pentru răspunsurile  imu­ne şi reac­ţiile inflamatorii.Cantităţi mici de grăsime sunt de folos pentru inimă şi vasele de sânge, reglementează  contracţiile mus­culare ale organelor interne, inclusiv ale muşchiului car­diac, şi sprijină tonusul vascular.
 Fumătorii au, de asemenea, un beneficiu dacă mă­nâncă puţină slănină, datorită faptului că ea conţine  sele­niu.Acest microelement întăreşte sistemul imunitar şi previne oxidarea în organism. Astfel, pagubele produse de ţigări se reduc  parţial.
 Slănina încetineşte şi intoxicarea alcoolică, prin acoperirea pereţilor stomacului cu grăsim  şi crearea pan­­samentului gastric, care previne absorbţia rapidă de al­cool din stomac.
 Alcoolul trece mai departe în intestin, unde, totuşi, va fi absorbit, dar treptat. Grăsimea de porc este  utilizată pe scară largă în medicina populară, încă din negura timpului.
 Iată câteva reţete din bătrâni:
 Remediu pentru dureri de articulaţii.
 Înainte de culcare, se freacă bine articulaţiile bolnave cu  untură topită sau cu slănină veche, tocată prin  maşina de carne,  la care se adaugă o lingură de miere de al­bine. Deasupra se aplică celo­fan sau hârtie de pergament, se  înve­leş­te cu un fular  sau un batic de lână şi se lasă să acţioneze peste noap­te.
 Tulburarea mobilităţii  arti­culare după traumatisme.
 Zona afectată se freacă cu 100 g grăsime de porc, amestecată cu o lingură de  sare, apoi se bandajează cu un strat gros de lână.
 Mastită. Pe locul inflamat se aplică o felie subţire de slă­nină veche, deasupra  se pune o bucată de staniol de la o cio­colată sau dintr-un pachet  de ţigări şi se bandajează sau se lipeşte cu leucoplast.
 Eczemă. Se topeşte slănină nesărată şi se răceşte la 35 de grade. Se amestecă bine 2  linguri de grăsime topită cu albuşuri de la 2 ouă  crude, 100 g pastă din  fructe de solanum (zârnă, lăsnicior), 3 linguri suc de  ros­topască.Alifia se lasă la macerat 2-3 zile, la rece, apoi se ung locurile bolnave, de 2 ori pe zi.
 Dureri de dinţi. O felie mică de slănină nesărată se aplică pe dintele dureros,  între gingie şi obraz, pentru 15-20 de minute. Durerea de dinţi dispare treptat.
 Pinten osos (ciocuri). Preparaţi un unguent din 100 g slănină nesărată de porc, tocatămărunt, un ou crud şi 100 ml oţet concentrat (esenţă). Borcanul cu amestecul se ţine într-un  loc întunecos, până la dizolvarea completă a slăninei, amestecând periodic. Înainte de procedură, călcâiul se ţine în apă fierbinte, apoi se aplică pe zona dureroasă un tampon de vată îmbibat în  unguent. Com­presa se aplică pe timp de noapte,dimineaţa se spală  talpa cu apă caldă. Durata tratamentului este de 5-7zile.
 
Publicat în de altele | Etichetat , , , | 3 comentarii

rulada cu dovleac si mere

De o bună bucată de vreme, prins fiind cu alte treburi gospodărești, n-am mai publicat nimic în jurnalul meu culinar, căci așa e la țară, te iei cu treaba și uiți de năravurile urbane ale blogerului de ocazie, zic eu filozofând pueril despre noul meu statut rural.

În sfârșit, povestea plăcintei vine cam așa:   Se făcea că într-o bună zi m-am împiedicat în curte de un dovleac  plăcintar (producție proprie) și prinzând nețărmutită pizmă pe dânsul i-am pus gând rău, căci bostanii de teapa lui sunt făcuți pentru dulcea desfătare a mesenilor, nu pentru frângerea mădularelor. Cugetetând acestea, m-am gândit să-l însoțesc cu niscaiva mere și nuci, să-l înveșmântez în aluat răsucit și să-l botez cu numele de ruladă. 

Ingrediente:

Aluatul : 400g de făină, 2 ouă, drojdie cât o nucă, coaja rasă a unei lămâi, un praf de sare și o linguriță de zahăr, 50ml de lapte și tot atâta untdelemn.

Umplutura: vreo 700g de dovleac ras (dovleac plăcintar), 5-6 mere rase, coaja rasă a unei portocale, scorțisoară după gust, nu mai mult de o linguriță, 5-6 linguri de zahăr ori alt îndulcitor, 200g de nuci tăiate mărunt și o mână de stafide dacă avem, dacă nu, merge și fără.r1

 Preparare:

Aluatul: topim drojdia în laptele călduț cu zahăr iar, când se umflă bine în pene, o amestecăm cu făina, oul (doar unul), sarea și untdelemnul, frâmântând aluatul cu spor până ce se desprinde de pe mâini, sătul de atâta agresiune fizică. Îl lăsăm apoi la dospit preț de 30 de minute, timp în care ne ocupăm de prepararea umpluturii.r3

Umplutura: E foarte complicat… Dăm dovleacul si merele pe răzătoare iar după ce le stoarcem bine, scăpând de excesul de lichid al sucului de mere și dovleac, le amestecăm cu nuca, zahărul, stafidele, scorțișoara și coaja de lămâie și cam atât.r4

Odată aluatul crescut, îl împărțim în două și îl întindem în foi subțirele, cam de 5-6mm. Foile le divizăm în dreptunghiuri de lungimea tăvii de copt și aproximativ de lățimea unei coli de hârtie A4. Batem cel de al doilea ou și , cu ajutorul unei pensule, ungem ușor marginile dreptunghiurilor de aluat. De-a lungul fiecărui dreptunghi, cam pe la mijlocul lui, așezăm umplutura sub forma unui cârnat,  gros încât să-l putem cuprinde în dreptunghiul de aluat. Când isprăvim acest aranjament împăturim umputura cum ne vine nouă mai bine, de la stânga la dreapta, sau invers… zic asta să curm emoțiile  gospodinelor care cu greu deosebesc dreapta de stânga. r5

Procedăm la fel și cu aluatul rămas și în cele din urmă așezăm ruladele într-o tavă pe care am uns-o în prealabil cu un strop de ulei și am tapetat-o cu un strat fin de făină.

Pentru că în astă vreme cuptorul trebuie să se fi  încins destul mai facem o operațiune delicată: împugem ruladele noastre cu furculița, cam tot la 3 centimetri, le ungem cu oul ce ne-a mai rămas și introducem tava în cuptorul potrivit la foc mediu.

Coacerea durează între 20 și 30 de minute. r6

După ce s-au rumenit destul în cuptor, scoatem ruladele pe un fund mare de lemn, le acoperim cu un prosop și le lăsăm o jumătate de ceas la binemeritată odihnă. Le tăiem apoi în porții potrivite, le pudrăm cu zahăr praf și le putem îndemna  fără sfială pe calea gâtlejului.r7

Poftă bună!

Publicat în la cratita | 1 comentariu

vacanţa de moarte

mai sunt
sunt iremediabil
la ţară
tainic mă-ngân
cu pământul
freatic ascund
de gânduri
cuvântul
şi tac pitit
ca sămânţa-n dovleac
departe de urbe
şi vuiet posac
mă mâgâi
de liniştea mută
cernută
vremelnic
în tăcera egală
mă-mpac amorţit
cu pacea finală
nopţile trec
zilele vin
clopotul turlei
dăngăne lin
iar timpul nu doare
căci ora trecută
în cea viitoare
poate fi ceasul
deznădejdii ce moare
speranţă
ori chiar sărbătoare
la ţară-n Ardeal
toutu-i real
noaptea
o zi fără soare
luna
un astru banal
stelele
lumi călătoare
bucuriile-s simple
ca floarea de mac
mireasma de cimbru
şi vrejul bezmetic
urcat pe arac
aici
în Ardeal
e locul aparte
pentru vacanţa
de moarte

 

Publicat în carte de colorat vise | 2 comentarii

paste „bolognese” de post

Îmi atrăgea atenţia un neam de-al meu, dintre puţinii care îmi vizitează reţetele, că în Republica Ortodoxă România (probabil aşa se va numi ţara dacă şi popii se amestecă în întocmirea constituţiei) e post, şi că ar fi cazul să gătesc ceva de genul ăsta. „Pe cale de consecinţă”, ca să mă exprim elevat, ca în parlament, mă conformez şi propun postitorilor nişte paste aproape bolognese, paste cu iz monahal. Să nu fiu înţeles necuviincios, eu n-am nimic cu postul, e o treabă admirabilă, doar că şi asta la noi se face doar pe jumătate: oamenii postesc doar cu stomacul, ceea ce e insuficient şi aproape inutil pentru suflet.

Bun, dar asta e treaba preoţilor, noi să ne întoarcem la spaghetele noastre sau la tagliatele, căci acestea se folosesc în reţeta originală. Oricum, reţeta mea n-are nimic în comun cu ţara de baştină a pastelor bolognese şi cred că nici originală nu e, căci nu mă îndoiesc c-au mai făcut şi alţii aşa ceva înaintea mea. De un lucru sunt însă sigur, e foarte gustoasă.

Ingrediente: 400g spaghete, un dovlecel, un ardei roşu de gras ce e, 4-5 căţei de usturoi, vreo 3cm dintr-o rădăcină de ghimber (opţional), o jumătate de ardei iute (sau deloc), 50g granule de soia, 300-400ml bulion, 2 linguri de untdelemn, sare, piper, oregano, frunze de pătrunjel şi mărar, după plăcerea fiecăruia.

Preparare.

1. În primul rând, granulele de soia se lasă cam o oră şi jumătate la hidratat într-un amestec de apă şi legume uscate şi sare (nu Vegeta, nici Delikat, ori alte produse Knorr, ci unul care are doar sare şi legume uscate, fără conservanţii şi arome artificiale).

2. Dovlecelul, bine spălat şi curăţat de miez ( nu de coajă) şi ardeiul se fac cubuleţe şi se plasează în castroane separate; dovlecelului îi dăm puţină sare, căci aşa se înmoaie şi mai lasă din apa pe care o conţine.

3. Se toacă usturoiul şi bucăţica de ghimbir şi se sotează superficial în untdelemn. Apoi se adaugă dovlecelul, ardeiul gras şi cel iute, se mai sotează preţ 2 minute, fie 3, după care le stingem fierbinţeala cu puţin bulion, 200ml, lăsându-le fiarbă puţin la foc mic.p1

4. Între timp, stoarcem bine granulele de soia de excesul de apă şi le amestecăm cu legumele din tigaie. Adăugăm şi restul de bulion, puţin piper şi sare dacă mai e cazul şi mai îngăduim amestecul la fiert până ce sosul se mai îngroaşă, să zicem vreo 5-6 minute. Şi gata, presărăm deasupra oregano, mărarul şi frunzele tocate de pătrunjel – cât mai mult pătrunjel, dacă e să vă luaţi după mine – le amestecăm în compoziţie şi, după 9-10 secunde, stingem focul.p2

Se servește cu spaghete, tagliatele sau orice soi de paste, dacă nu suntem năzuroşi.p4

 Poftă bună!

Publicat în la cratita | Lasă un comentariu