marea uimire

Mircea Teorean

Doamne, ce zi! Ziua ipocriziei naţionale! Cu cât patos, cu câtă frenezie ne felicităm ţara şi spunem la televizor  tot felul de minciuni cleioase, cuvinte pe care n-avem cum să le credem şi suntem convinşi că nu le cred nici cei care le ascultă… De la crainicii TV, deşi ei nu mă mai miră, am auzit repetate obsesiv două, trei întrebări tâmpite: Ce-i doreşti României de ziua ei? Cum te simţi de ziua României? De ce eşti mândru că eşti român?…

Ziua asta e o zi ca oricare. Românii nu sunt nici mai buni, nici mai primitori, nici mai toleranţi şi cu nimic mai deştepţi decât în alte zile. Nu sunt, pentru că niciodată n-au fost. Noi ne atribuim aceste calităţi, doar aşa, din inerţie, fiindcă aşa ne-am văzut descrişi de autorii manualelor de istorie, fiindcă aşa ne simţim bine, când ne minţim. Istoria e veche şi se repetă an…

Vezi articol original 189 de cuvinte mai mult

Acest articol a fost publicat în vorbe. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s