Incinerarea

 

Măi să fie, biserica a început să mă cam calce pe nervi! Bine, asta nu-i de azi de ieri, e de când m-am învrednicit să-mi pun întrebări… drept e, unele destul de neortodoxe.

Ieri, urmăream liniștit un meci de tenis, când, într-o pauză, mă pune necuratul  să mai butonez o țâră telecomanda. Ce să vezi, pe Antena Stars, loc în care mă opresc mai rar decât la budă, niște fețe smerite discutau…adică nu discutau, condamnau opțiunea unor creștini de a fi incinerați, iar nu înmormântați. Emisiunea era moderată de o suavă și cuvioasă parașută, habar n-am cum o cheamă, asistată de “tanti-mama-lu-Mitoșeru”, de un reprezentant al societății civile, și de precucernicul  avocat al diavolului – a se citi Simona (aia de-și adună moldovenii amârâți, așa, de-un mișto și de dragul audienței) – Ionașcu, ce intervenea telefonic. Pentru neștiutori, e vorba de Simona Gherghe, care-și adună subiecții de prin Moldova, cu predilecție curve cuplate cu bețivi, d-ăia, de toarnă copii în neștire, să aibă și ei un folos din  alocația pruncilor. Simona, tată, eu, de-aș fi moldovean te-aș bate cu cureaua la curu gol – măcar bătută să fii, dacă tot nu te fute nimeni. Da-i mai bine, decât să faci copii asemenea ție… nu c-ai fi urâtă, că nu ești, da ai în tine o doză de cinism de neimaginat.

Să mă întorc la ce spuneam. Dom’le, nu-i bine să te lași incinerat, că păcătuiești enorm și iremediabil. Popii nu-ți țin slujba cuvenită oricărui dobitoc pe două picioare, iar sufletul tău va umbla langa cine știe prin ce dimensiuni. Așa au decis combatanții emisiunii, susținuți fervent și cu argumente irefutabile de musiu Ionașcu, în calitate de avocat, popă și mâncător de rahat . Cică Mântuitorul nostru, Hristos adică, așa a fost îngropat, iar noi n-avem cum să ne abatem de la obiceiul creștin.  Îmi vine să-i răspund: Băiete, ești tembel? Ești, că altfel ți-ai aminti că Mântuitorul n-a fost îngropat, adică n-a fost băgat în pământ, că asta înseamnă îngropăciunea, n-a pus nimeni pământ peste el… ci așezat într-un mormânt, e drept, săpat în coasta unui deal, sau ce-o fi fost. În fața lui, a mormântului – NU PESTE, ține minte fariseule !!! – a fost împinsă o lespede și puși soldați de pază… știm cu toții de ce. Cu alte cuvinte, Iisus n-a fost îngropat, ci lăsat să putrezească într-un loc anume, după cum erau obiceiurile vremii. Atunci, de ce îmi cere mie domnul “sulă bleagă” să mă las acoperit de pământ după moarte? De ce să nu fiu incinerat? C-așa vrea el, c-a zis biserica? Cine e biserica? Biserica suntem noi, totalitatea credincioșilor, iar în numele nostru nu poate răstălmăci nimeni nimic după bunul plac. Biserica nu e o clădire și nici un sobor de bășinoși în sutane. Clar? Popii, atâta timp cât trăiesc din banii noștri, ar face bine să audă și ce vrem noi, că, dacă vor să supraviețuiască, mai trebuie să lase deoparte  nazurile astea de fată mare. Credința nu se întemeiază pe obiceiuri, oricât de profitabile ar fie ele pentru fețele bisericești.

În Biblie nu se spune nimic despre trup decât că va deveni țărână, iar sufletul lăsând în urmă trupul și se duce unde are el treabă, sau unde e chemat. Păi și cenușa e tot un fel de îngrășământ agricol, aidoma resturilor rezultate după descompunerea unui cadavru prin putrefacție. Atunci care-i problema, cenușa nu tot în țărână ajunge? Altu-i baiu, dacă nu ești îngropat eviți niște taxe, eviți lălăiala prealacomilor părinți, eviți momentul penibil al iertăciunii, în care toți spectatorii vin să te ierte și lasă câte-un bănuț la capătul sicriului – bani ce tot la preoți ajung, ca bonus – ș-apoi îți umplu de bale neamurile. Despre asta-i vorba, de aceea se cramponează biserica în consevarea unor obiceiuri. Am zis obiceiuri, căci ele n-au de-a face cu credința sau cu Dumnezeu, nefiind lucrare divină, ci omenească. Dacă ar fi să ne luăm după Biblie și să respectăm ad literam vorbele ei, ar trebui s-avem în orice urbe câte-un deal în care să ne așezăm morții în grote. Ei, dacă nu s-a putut, popii au inventat altceva, îngroparea – pentru electricieni se numește împământare. N-aș vrea să iau în râs obiceiurile creștine, dar, hai să recunoaștem, oamenii cu preoții  laolaltă devin uneori ridicoli și nu poți să nu-i iei la mișto.

 Iubiți sutaniști (e vorba de popi), lăsați-mi și mie o fărâmă de libertate, lăsați-mă să decid eu ce se va întâmpla cu hoitul ce-l voi lăsa în urmă. Promit că familia mea va plăti cât pentru niște funerarii tradiționale, cu condiția să faceți cântarea scurtă, să nu se plictisească oamenii. Ce-aveți cu mine dacă eu vreau să fiu incinerat? Hai, nu vă mai luați după doamna Mitoșeru și după Ionașcu! Mai schimbați și voi ceva, că prea ne trageți înapoi spre milenii apuse. Catolicii, creștini și ei, au ridicat din 1963 interdicția incinerării, fără a pune însă semnul egal între îngropăciune și incinerare. E bine și așa. Greșesc catolicii, sau voi? Da, ce mai întreb, voi nu greșiți, voi sunteți imaculați, nici de comerț, nici de turism, nici de cămătărie nu v-ați apropiat, nu? Nu știu cum de nu vă crapă obrazul de rușine când vă intitulați trimiși ai Domnului pe pământ? Voi veți spune că trupul, chiar și după moarte, rămâne templu al duhului sfânt și nu ne aparține, dar n-o să-mi puteți spune de ce-i mai bine să se împută, mâncat de viermi, decât să se transforme în cenușă?

În fine, mi-a trecut. Cam asta am avut de spus, iar pe habotnicii  care au  mânâncărimi la limbă și vor să mă afurisească  în fel și chip, îi sfătuiesc să aibă milă de mamele lor, că tare mi-e teamă c-o să le pomenesc.

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s