vacanţa de moarte

mai sunt
sunt iremediabil
la ţară
tainic mă-ngân
cu pământul
freatic ascund
de gânduri
cuvântul
şi tac pitit
ca sămânţa-n dovleac
departe de urbe
şi vuiet posac
mă mâgâi
de liniştea mută
cernută
vremelnic
în tăcera egală
mă-mpac amorţit
cu pacea finală
nopţile trec
zilele vin
clopotul turlei
dăngăne lin
iar timpul nu doare
căci ora trecută
în cea viitoare
poate fi ceasul
deznădejdii ce moare
speranţă
ori chiar sărbătoare
la ţară-n Ardeal
toutu-i real
noaptea
o zi fără soare
luna
un astru banal
stelele
lumi călătoare
bucuriile-s simple
ca floarea de mac
mireasma de cimbru
şi vrejul bezmetic
urcat pe arac
aici
în Ardeal
e locul aparte
pentru vacanţa
de moarte

 

Acest articol a fost publicat în carte de colorat vise. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la vacanţa de moarte

  1. Alfred Schneider spune:

    Cuvântul „moarte”, deși prin vârsta mea ar trebui să-l accept ca ceva apropoat,, nu-mi place, dar versul tău, frumos ca o romanță cu atât mai mult!

    • mirceateorean spune:

      Trebuie să te răzgândeşti, „vacanţa de moarte” nu are nimic cu moartea, e doar un eufemism şi se referă la perioada în care eşti pensionar… e doar o glumiţă îmbrăcată în negru. Așa glumesc eu uneori, mai macabru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s