aniversare

mi-e ceaţă
ninsoare
şi ger
şui
îmi şuieră
vântul
pe buze
becisnic
îngheaţă
cuvântul
în sobă
focul
e mort
topită
lumânarea
pe tort
şi-n-poală
lugubru
îmi toarce
motanul
la-anul
la-anul
de-afară
cu jale
îmi latră
un câine
mâine-mâine
speriate-n nelinişti
târzii
vorbele-mi tac
tic-tac
tic-tac
doar candela
licăre molcom
o altă poveste
mai este
mai este
în buna vestire
mă-ncred
mă împac
şi iar tac
cuminte
aştept
firul de grâu
şi floarea de mac

Normalitatea adesea ne sperie. Pur şi simplu, ne obişnuim cu moartea altora, dar nu o acceptăm pe a  noastră, iar gândul la ea devine uneori apăsător. Nu ne-ar strica puţină seninătate, un psiholog, o spovedanie, sau, de ce nu, o poezie… Eu am ales poezia, deşi, să scrii în România de azi, e uneori la fel de plăcut şi inutil ca sexul cu o prostituată. E doar un ritual mimetic de iubire, nimic mai mult, dar uneori suficient.

Acest articol a fost publicat în carte de colorat vise și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la aniversare

  1. Alfred Schneider spune:

    E ceva bacovenesc în această poezie. Îmi place!

  2. Matei Bitea spune:

    îmi place. dar nu e inutil să scriem, chiar de suntem în România. prostituatele au rolul lor, te mai elibereaza de stres, așa e și cu scrisul, mai dai afară, te simți mai bine… fie și numai pentru o vreme

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s