supa de salată

Îmi amintesc cu câtă râvnă mă aşezam în copilărie la masă când venea vorba de supa de salată. Nu era mare lucru, nişte frunze plutind într-un lichid albicios dar gustul, gustul de verdeaţă cu iz de usturoi şi smântână, promitea multe. Şi acum, mirosul şi gustul supei îmi aduce aminte de acele vremuri, căci zeama asta a săracului însemna că e primăvară de-a binelea iar sufletul se bucura fierbinte şi mut de semnele unui alt început.

De data asta, nu trebuie să aşteptăm primăvara, supă de salată putem face oricând. E ieftină, sănătoasă şi de o simplitate extremă.  (Ingrediente) Avem nevoie de două căpăţâni de salată, vreo 4-5 căţei de usturoi, 2 linguri de făină, 2 linguri de untdelemn, sare, smântână sau iaurt, câţiva stropi de zeamă de lămâie, sare şi… voie bună.

Preparare: se încinge untdelemnul într-o oală şi se aruncă în el usturoiul mărunţit. Apoi, la vreo 30 de secunde, şi făina. Nu le lăsăm să se ardă, le amestecăm de câteva ori, să prindă drag de căldură şi le stingem apoi setea cu un litru şi mai bine de apă. Când apa dă în clocot, adăugăm şi frunzele de salată, pe care le-am spălat şi rupt bucăţele.                                                                                                                               

Potrivim fiertura de sare, iar după vreo 4 minute de clocot o dregem cu smântână, iaurt sau lapte prins ori bătut. Pe vremuri cu lapte acru se făcea zeama asta, că nu se scălda nimeni în smântână iar iaurturile chimizate de azi nu apăruseră. Era să uit: dacă nu ni se pare destul de acră supa, tot acum, mai putem picura în ea şi câţiva stropi de lămâie.

Asta a fost. Se poate servi cu pâine proaspătă sau cu o mămăligă aburindă. Poate e bine să spun că reţeta originală, mai ales la ţară, mai avea şi nişte cubuleţe de şuncă afumată, care se prăjeau puţin înainte de a pune usturoiul şi făina… Da’ eu zic că-i păcat să încurci gustul de salată cu afumătura.

Poftă bună !

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la supa de salată

  1. Aramar spune:

    Cea mai grozava ‘zama’ de pe vremea bunicii. Mai arunca la sfirsit un ou de persoana sa se-nchege (a la ochiuri romanesti) sau fa o papara din cite oua vrei, tai-o bucatele si adauga-le la sfirsit, chiar inainte de-a o servi. Ai spus ‘marar’? OK!🙂

  2. … Si eu mai fac ciorba asta, cam din amintiri, e drept. In timpul cand eram acasa, nu prea luam aminte la retete, chiar de ma mai tinea maica-mea pe langa soba. Stia ea, de ce, dar, eu faceam asa, de parca n-aveam de gand sa ma marit!
    Ea mai punea si niste fidea fiarta, dintr-aia cum era tot pe vremea noastra, cand, in afara de spaghete si macaroane nu mai erau alte paste de vanzare.
    La fel batea un ou in farfurie si-l turna la sfarsit facand zdrenze cu furculita. Apoi, neapart, marar tocat.
    … Si de acrit?… Daca tot depan amintiri… Zarzare sau struguri verzi, putin fierte ca sa poata fi pielita indepartata si samburii si apoi chistosite,

    • Nu!… Tocmai am gasit continuarea, dupa ce ma intrebi.
      Ma bucur!

      • … Am terminat de citit si inca ma mai preocupa!
        Interesant jocul intre fictiune si realitate si poate, nici nu santem asa de departe de lumea aceea care ne lasa cu atatea intrebari. Cel putin, cred ca atunci cand avem deceptii ne-am dori acea lume si poate chiar cotrobaim prin ea.
        Ce-ai zice de o reteta de prajitura? Sant convinsa ca in Ardeal aveti, slava Domnului, retete, dar asa una… de pe aici… Poate, cine stie? Tocmai am facut-o si maine, fac si ciorba aia!
        Daca ai scapat fara sa devii sclavul banului… o mica recompensa… Ce zici?

        Prajitura cu caise
        ( Pentru o forma rotunda de 26 cm la care se poate desface marginea / 175°C / 55-60Min.)

        Pregatirile incep cu forma care se unge cu unt si se pudreaza cu pesmet sau faina. Si mai bine ar fi cu vreo 4-5 piscoturi maruntite intr-o punga, peste care se „tavalugeste“ cu un tel. Marginea formei ajunge sa fie asa pregatita, cam pe 4-5 cm inaltime.
        Se preincalzeste cuptorul, deoarece, daca totul este pregatit, merge treaba snur.

        Caise:
        1,3 Kg caise proaspete, injumatatite sau taiate in sferturi, dupa cum sant de mari.
        Se aleg caise coapte dar inca tari, deoarece, cand prajitura este gata, sant cam „topite“.
        Aluatul:
        150 g unt, moale, la temperatura camerei
        1 priza de sare
        1 zahar vanilat
        150 g zahar
        coaja de lamaie
        3 oua
        2 linguri de lichior de portocale ( foarte important!). Ca alternativa, tuica de corcoduse.
        150 g faina
        50 g amidon
        2 lingurite de praf de copt
        Mai intai, se freaca untul cu sarea si zaharul vanilat, cu multa rabdare, caci, aceasta etapa este cea mai importanta, pana se obtine o crema albicioasa, adaugand treptat si zaharul.
        Apoi, se adauga pe rand ouale omogenizand bine dupa fiecare si se bate mai departe pana se obtine o crema ca o frisca consistenta.
        Se adauga coaja de lamaie si lichiorul amestecandu-le bine.
        Acum sant faina, amidonul si praful de copt la rand. Indicat este ca acestea sa fie repede amestecate cu o spatula, numai atat cat este necersar ca sa fie incorporate.
        Aluatul are o structura care ii va da prajiturii o anumita nota, de aceea, nu trebuie corectata consistenta lui.
        Aluatul se intinde uniform in forma si segmentele de caise se infig, cam la 1 cm unul de altul, de la marginea formei catre mijloc, cu locul coditei in el. Deci, stau ca un fel de „tepi”.
        Dupa coacere si vreo 5 minute de racire se desprinde marginea formei.
        Prajitura se serveste mai degraba calduta si cu putina frisca, pentru cei care vor, sau, numai pudrata cu zahar.
        Nota:
        Dupa acelas principiu se poate face si o prajitura cu rabarbara, cu segmente cam de 4-5 cm. Pe aceasta inca nu am testat-o, din pacate, deoarece am o reteta consacrata de vreo 32 de ani si iubitorii de rabarbara o tot comanda pe aceea.

      • mirceateorean spune:

        Multumesc pentru reteta! Am si eu ceva cu caise, ii zice „cocoradă (plăcintă) cu caise”… o gasesti in sectiunea „la cratita”, printre postarile mai vechi. O poti incerca. E delicioasa si simplu de preparat. Asa ceva eu mai fac cu mere, cu visine, cirese, prune,piersici, afine si chiar cu dovleac.

      • … Multumesc si la mai multe romane, sau ce mai scrii tu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s