limba română cool

Mi se pare ciudat, adică auzisem eu pe undeva, pe la şcoală, că limba e un organism viu,  în continuă evoluţie dar ceea ce ni se întâmplă nouă, cu limba română e bizarerie curată, numai a evoluţie nu seamănă.

Nu ştiu cum se face dar şi asta tot de la televizor li se trage multora. Remarc cu stupoare că trecem şi în acest domeniu printr-un soi de criză, tot una de operetă, ca şi cea economică, declanşată deliberat, nu se ştie precis din ce cauze, poate din dorinţa de a epata, adică de a ne ului auditoriul cu vorbe din ce în ce mai alese…

Aşa s-a întâmplat că, imediat după 1990, multora nu le-au mai ajuns cuvintele şi sensurile lor consacrate în limba română şi au împrumutat a proasta din franceză şi engleză, că doar, doar ne-or convinge de buna lor credinţă. În perioada aceea am trecut cu vederea snobismul lingvistic inaugurat de Petre Roman, Adrian Severin , până şi de Iliescu, căci aşa erau vremurile, liderii aveau nevoie de o altă limbă, diferită de bâlba de lemn a lui Ceauşescu. Am înţeles cu greu ce era cu achiesarea şi avijanzarea, determinat fiind să mă focusez asupra mesajului general…

Greşeam! Liderii noi erau copiii sau fostele slugi ai celor vechi iar modul lor de exprimare nu era altceva decât un soi de spoială neocomunistă. Am remarcat asta destul de repede, de cum au început mineriadele, sau poate dinainte, dar răul fusese făcut. Snobismul prostesc se răspândise în media mai repede ca gripa aviară, fiind de-a dreptul inhalat de liderii de opinie de pe sticlă şi nu numai.

Uite aşa, m-am trezit, cu câţiva ani în urmă, cu o colegă, proaspăt ieşită din nu ştiu ce facultăţi, mare marketing director şi national brand manager,  ce îmi spunea că biroul nostru ar trebui să se focuseze mai dedicat, să-şi fixeze drept target şi să implementeze punctual, în design, shootingul de produs expectat ca feedback, în urma sesiunilor de brainstorming şi training interactiv, la care am fost de nenumărate ori invitaţi… Ei bine, când am întrebat-o ce vrea de fapt, aşa, în traducere liberă din limba ei în limba română, n-am aflat mare lucru. Cert e îşi dorea  nişte pack-shoturi 3D, în special jipeguri editabile pe layere şi nu oricum, ci high definition… Asta se i se poate întâmpla oricui care foloseşte fără discernământ cuvinte prinse din zbor. Ceea vroia ea, deşi era un must, nu se putea: aparatul de fotografiat nu face poze de produs tridimensionale şi, chiar dacă le-ar fi făcut, cum să le foloseşti pe o balegă de etichetă, subţire ca foiţa de ţigară…iar un fişier jpg., aşa cum îl naşte aparatul de fotografiat, nu are decât un singur strat de editare etc., etc.… În sfârşit, o iert, o chema Geta dar se prezenta mult mai artistic, Geanina, că Geta sau Georgeta nu cadrau cu statusul jobului ei… şi asta spune tot.

Cu delicaţii şi suavii e treabă şi mai serioasă. Ei nu mai pot folosi interjecţii neaoşe, cum ar fi „vai” sau „aoleu”, ori dulcele „ioi” sau „tulai” din Ardeal. Nu, acum se spune cu orice ocazie wow  şi fiecare comprehensează ce vrea el… Tot dintr-un soi de tandreţe fonetică, unii consideră că nu e de bonton să pronunţe „ce”, „ci”, „ge” sau „gi”, ca toţi peizanii şi se maimuţăresc lamentabil sonorizând în loc ţi, ţe, dzi şi dze, în enunţuri de genul: „ – Ţe mai faţi, Ţeţilia? Ghiţi cu ţine m-am întâlnit? Cu Dzeordze, dragă… Păcat că nu e dzenul meu de gadziu.” Din păcate, aşa ceva se poate auzi şi la televizor în fiecare zi, nu numai la mall. Pe „Realitatea” şi pe „Euforia” există  două căpriţe din dzeneraţia noua de crainiţe tv, care nu se încumetă să nu se facă de rahat. Ce-or fi zicând oare telespectatorii? Nefericirea e că unii dintre ei au impresia că aşa trebuie să vorbească şi se conformează… Dacă la televizor se poate de ţe nu s-ar putea si la Ţiorogârla sau la Ţiuţia? Ah, uitasem de „şi” ! E vulgar să pronunţăm „şi” căci si sună mai duios, mai altfel, mai cool.

Ei, şi cu asta basta, cine a priceput, bine, cei care nu, nu, îi las să se scălămbăie în voie în voioşia lor lexicală şi fonetică.

Să fim sănătoşi!

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la limba română cool

  1. Gigi Burlacu spune:

    Jos pălăria, domnule! Eşti cool! Ca filolog am aceeaşi părere – poate şi mai „agresivă” (nu mult, că nu-mi permite educaţia). Ca membru pe TBro, ne vom mai întâlni încercând să mai dregem – diplomatic evident – unele trenduri lingvistice de pe acolo (eu am şi făcut-o pe ici pe colo – unii mi-au mulţumit, alţii m-au eludat). S-auzim de bine! La mulţi ani… un an mai bun! Gigi Burlacu, alias Mishu Petra (nume de blogger).

  2. iDONT spune:

    Foarte frumos spus!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s