picătura românească

Cuvântul are o putere incomensurabilă, căci să nu uităm că mai întâi a fost cuvântul, iar însoțit de imagini acesta devine un instrument  imbatabil de manipulare a maselor. N-ar trebui neglijat faptul că odată ajunsă în mâna unor neaveniți, aşa cum se întâmplă la noi, această armă nu este folosită pentru populație ci împotriva ei.  De aceea, nu întâmplător, interesul mi-a fost captat de   acțiunea concertată a mai multor canale de televiziune care induc în populație starea de panica, furie, neliniște, nefericire, disperare şi nu de puține ori îndeamnă subliminal la violenţă. Fenomenul este cu atât mai periculos cu cât această molimă mediatică se propagă la nivel național.

Aţi observat că în România nu se întâmplă nimic bun, nimic normal? Până şi vremea este ceva care ne amenință în fiecare zi… În viziunea  comentatorilor meteo vremea nu pare să fie vreodată adecvată unei anumite luni a anului. Dacă e cald în iulie, căldura e prevestită ca o primejdie al cărei grad de periculozitate este exprimat în coduri galbene, portocalii sau roşii… Dacă se întâmplă să mai plouă uneori, crainicul tv ne spune „că nu are vești bune” şi iarăși trebuie să ne ferim…  vă dați seama, va ploua! Când vine iarna tot ei „regretă să ne anunţe” că va fi frig iar frigul şi viscolul, personalizate, „vor izbi cu furie” în zonele de munte dar şi în cele dea şes. De i se întâmplă vreunuia să greșească spunând că vom avea „timp frumos”, se corectează degrabă adăugând că „nu trebuie să nu ne facem iluzii deșarte deoarece intervalul de acalmie e de scurtă durată”. Doamne ferește de o furtună, căci ea devine automat „ucigașă” Deci, oricum ar fi vremea, e clar că ne așteaptă ceva rău.

Emisiunile meteo sunt parfum de trandafiri în comparație cu cele de ştiri. Cu un ton tragic, panicat, furios sau plângăreț crainicii tv ne dau de ştire că în jurul nostru e un adevărat dezastru,  oamenii sunt ucişi şi tâlhăriți, cetăţenii sunt furați de către autorități, politicienii sunt corupţi, femeile sunt violate, șomerii şi bătrânii se sinucid, liceenii nu-şi iau bacalaureatul, profesorii  sunt incompetenți, educatoarele se prostituează, indivizi geloşi umblă liberi pe străzi gata să-şi înjunghie nevestele sau ibovnicele, femeile rrome sunt discriminate, pe şosele au loc accidente cumplite, interlopii fac legea, un imbecil şi-a ucis fratele cu mașina, țiganii fac nunţi de milioane, românii sunt terorizați în Ungaria, credincioșii ortodocși se calcă în picioare pe la icoanele făcătoare de minuni, în Gara de nord se trag focuri de armă… Cu astfel de ştiri Antena 1, Realitatea, ProTv-ul, OTV-ul  ajung pe rând lideri de audiență.

Ororile de mai sus se întâmplă, nu-i rău că suntem informați, baiul e în altă parte: aceste știri ţin capul de afiș zile în şir ca şi când ar fi de interes național, de parcă această ţară ar fi lovită de anormalitate, ca şi când nimic bun nu se mai poate întâmpla… Avem voie să ne întrebăm de ce şi cui îi folosește? Da, pare destul de simplu. Repetă-i unui om zilnic că e prost şi va ajunge să se comporte ca un prost, spune-i de trei ori pe zi că e are toate motivele să fie nemulțumit şi va fi nemulțumit, amintește-i unui întreg popor că e nefericit şi disperat şi aşa va deveni.

 Metoda e veche iar în variantă noastră  s-ar putea  numi „picătura românească”. Ni se aminteşte în fiecare zi, la orice oră am deschide televizorul, că trăim într-o ţară de căcat, că lucrurile merg pe un drum greşit, că nu e cazul să mai avem nici o speranță, că e criză, criză, criză… Toate astea pentru că trebuie să fim nemulțumiți, nefericiți, disperați, panicaţi, furioşi, vrednici de plâns… De ce? Pentru că într-o bună zi va apărea un personaj, politic nu biblic, se înţelege, care va promite că ne scoate din mizeria în care ne zbatem şi pe el îl va lăuda tot corul de manipulatori media. Javrele se înțeleg între ele şi toate îi vor linge mâinile şi nu numai.

Suntem şi am fost manipulați. Realitatea românească nu e roză dar e departe de dezastrul  predicat în media. Nenorocirea e că până ce lucrurile se vor schimba într-un fel sau altul o sa fim o masă de manevră perfectă. Nu cumva suntem? Îmi place să cred că nu, deși semnele tratamentului psiho-mediatic la care suntem supuși dau deja roade.

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s