clopotele

Nu de puține ori blogurile şi facebook-ul sunt locurile ideale de bătut câmpii şi tare aş vrea să-mi spună cineva că am luat-o razna atunci când într-adevăr sar peste cal în articolele mele. Iată că acum mi-am găsit de vorbit despre ceva tabu, despre clopote.  Care clopote? Cele care mă trezesc în zori în zilele în care nu trebuie să merg la lucru şi başca, isterizează şi câinii din cartier, inclusiv pe cel din apartament. Căci aşa se întâmplă, duminica şi uneori sâmbăta, taman când ţi-e somnul mai dulce te trezesc clopotele iar primele cuvinte care-ţi vin pe buze nu sunt tocmai unse cu miere. Nu de puține ori m-am întrebat de ce, dacă legile ţării ne feresc de decibeli, de ce bisericile au liber la poluarea fonică?

Să presupunem că, prin absurd, eu mi-aș cumpăra un tun și, după bunul meu plac,  într-o anumită zi a săptămânii, începând de la ora șapte dimineața  aș trage cu el în aer din oră în oră, tot așa, ca sa alung duhurile rele… Nu s-ar spune despre mine că sunt nebun? N-aș ajunge la balamuc? Nu s-ar găsi oare cineva care să-mi interzică să fac asta? Pe bună dreptate asta s-ar întâmpla. De ce? Pentru că nici o persoană fizică sau juridică nu are dreptul să supună mediul ți în ultimă instanță locuitorii unei așezări la una din variatele forme  de poluare, în cazul de față, fonică.

Înainte vreme, în cartier, era o biserică lângă stadion şi una mai aproape, aşa zisa „biserică albastră”, plus una reformată sau protestantă, care n-avea treabă cu clopotele. Acum, de când bisericitul a devenit o afacere, sunt înconjurat de cel puțin 8  biserici iar când încep să talăngăne şi să bălangăne de dimineață te-apucă veselia. Nu-i de glumă, spațiul în care se propagă sunetele este unul comun, este tot atât de mult al meu cat si al bisericilor iar dacă o minoritate este împotriva poluării sonore, dorințele acestei minorități trebuie respectate,  atâta vreme cât trăim într-un stat laic.

Bineînţeles că voi fi aspru criticat, condamnat sau chiar afurisit pentru vorbele mele, ca unul dintre cei mai înrăiţi eretici… Foarte bine. Trăim într-o ţară liberă. Un lucru trebuie totuşi ştiut: clopotele şi hărmălaia pe care o fac în zilele de sărbătoare nu au nici o legătură cu credința în Dumnezeu. Înainte de a deveni obiecte de cult,  între secolele al VI-lea şi al nouălea, clopotele au avut diferite întrebuinţări eminamente laice, anunţând atacurile inamice, incendiile, ciuma,  dezastrele naturale, victoriile în luptă, înfrângerile şi chiar pacea… Erau o necesitate: ţineau loc se sirene, de radio, televiziune, ziare. Apoi, într-o bună zi, episcopul  Paulin de Nola s-a străduit să le introducă  în practicile  liturgice ale bisericii creştine şi i-a reuşit. Aşa visase el că ar trebui să facă iar după el alţi fraţi întru credinţă le-au mai ghicit o finalitate: alungarea spiritelor rele. Nu e mai puţin adevărat că odată cu introducerea lor în biserică, au fost preluate de către aceasta şi funcţiile laice. Revenind la zilele noastre, clopotele au rămas doar cu funcţia lor „sacră”, funcţie pe care o îndeplinesc cu sârg în zilele de odihnă…

 Ei bine, chiar dacă nu toată lumea recunoaşte, zarva asta duminicală deranjează. Întrebarea apare firesc: de ce legile nu sunt aceleaşi pentru toţi? Ce întrebare prostească, nu? Mai nou, preoții își scot și difuzoare în stradă, să poată omul profita de slujbă în timp ce schimbă butelia sau își plimbă cățelul. Mi se pare o întinare a sacrului să-l scoți în stradă să facă trotuarul. Cine să se gândească la asta, căci preoții par cuprinși de trufie, de plăcerea de a-și face vocea auzită cât mai departe și cât mai tare? Cine să-i pună la punct, cine să le spună că asta nu se face în spațiul public? Autorițățile? Aș! Îmbibate în minciună și ipocrizie autoritățile noastre suferă de timiditate când e vorba de biserică… Le este frică de Dumnezeu, zic ei.

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s