de oameni şi câini

Dacă ar fi să-mi fac un plan de viitor, atunci, printre altele, aş face un cimitir, unul mare, să ne cuprindă pe toți, pe toți câți suntem şi vom mai fi. Viitorul oricui se îndreptă şi se sfârșește acolo.  Viitorul… Viitorul e cea mai ireală dimensiune, e o dimensiune temporală virtuală. Noi trăim în prezent, am trăit în trecut dar în viitor n-a trăit nimeni şi nici nu va trăi. Nu ştiu de ce ne încăpățânăm să-l păstrăm ca reper temporal? Probabil o fi şi el bun la ceva, e povestea cu care ne mințim, e iluzia pentru care trăim.

În sfârșit, cimitirul, dacă mă gândesc mai bine, nu l-aş face pentru oameni, oamenii sunt vanitoși şi în nemernicia lor,  până şi locul de veci  îl vor după cum le șoptește trufia şi prostia. De vii chiar, ei stabilesc şi între morți nişte ierarhii stupide. În ochii lor  poți fi un mort de rangul unu, doi sau trei, în funcție de amplasarea mormântului, de stupiditatea pietrei funerare sau a criptei ori a materialului din care s-au învrednicit urmașii să-ţi ridice monumentul funerar.

Dacă tot veni vorba, eu aş dori să fiu printre cei din urmă, cei care n-au mormânt zidit ori turnat în beton… O urnă cu cenuşă, atâta doar şi, dacă o fi să fie, împrăștiată aiurea, unde o vrea vântul, e destul. Fără popi, fără lacrimi, fără invitați. Doar Beatles sau poate Jean Michel Jarre. E bine ca ca moartea să rămână un eveniment total privat.

Ei, uite cum deviază şi se înveselește omul când e vorba de viitor! Ziceam la început că aş face un cimitir. Da, dar aş face unul pentru animale. Mi se pare nedrept să-mi arunc câinele sau pisica, într-o pungă, la  lada de gunoi sau să le dau drumul pe apă.

– Sunt animale, vor zice unii, la ce le trebuie cimitir?

– Şi noi suntem animale, le-aş răspunde eu, mai rele, mai murdare şi mai nedemne decât mâţele şi câinii, la ce ne trebuie nouă cimitir?

Se înțelege că în România o astfel de discuție n-ar ajunge nicăieri, căci unii oameni se cred locuitori unici ai planetei. Nu-i condamn, dimpotrivă, îi compătimesc. Cine nu a avut parte de dragostea unui câine, a unui cal sau a unei mâţe, a trăit degeaba. Animalele, oricare ar fi ele, în simplitatea lor, ne pot descifra iubirea… Pentru necunoscători, iubire nu însemnă sex!

Îmi amintesc că în studenție am lăsat acasă un câine. Locuiam la curte iar ai mei s-au mutat  la bloc, unde, după mintea lor, de câine nu era loc. L-au lăsat noilor locatari. A fost nefericit, a fugit şi m-a aşteptat mereu în locuri de unde ştia că aş putea să apar. N-am apărut la timp dar, promit, că pe ailaltă lume el va fi primul căruia o să-i cer iertare. Fiinţa aceea m-a iubit.

Tot ce vă spun am învățat de la câinele meu de acum, care, ca să nu trec hotarul năuc şi  schilodit de ură, îmi amintește mereu de iubire. În fiecare dimineață, înainte de a mă scula, vine și se așează la picioarele mele… La început nu l-am înţeles şi l-am alungat. Apoi am priceput. Vroia să-mi spună că-i este drag să fie cu mine, să-şi culce capul pe picioarele mele şi să respire odată cu mine. Ce simplu era!

Cine s-ar fi gândit că  oamenii pot avea o astfel de șansă? O au. Câinii au răbdare şi nu cer nimic. Pentru dragostea lor așteaptă doar o mângâiere și o vorbă bună. Cu toate acestea, unii oameni se nasc şi mor fără să înţeleagă esenţa, iubirea, la ce costum sau la ce rochie se poartă… Dacă vă recunoașteți printre ei, luaţi-vă un câine şi stați de vorbă cu el. Fiecăruia dintre noi ni se oferă o șansă iar șansa asta are un suflet mare, o coadă şi patru picioare.

Da,  dacă la asta vă gândiți, ca să spun toate astea îmi trebuia un pretext. Cu sau fără el, am  însă dreptate, un om poate primi de la animale lecții de viață. Totul depinde de om, de cât de om este.

Mi-ar face plăcere să vă văd acordându-vă o șansă, aceea de a deveni mai oameni alături de ființele care ne bucură şi se dau speranță. Dacă nu aveți timpul sau locul necesar îngrijirii unui câine contribuiți măcar la viața lui cu acel 2% din salariu. Cimitirul pentru câini n-am să-l fac, că nu prea am timp iar bani n-am avut niciodată. Poate copiii mei, poate nepoții, poate voi… Un lucru e sigur şi nu trebuie uitat: nu este om care să iubească atât de profund, simplu și curat ca un câine.

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la de oameni şi câini

  1. viesparul spune:

    ati scris foarte frumos despre caini. felicitari, domnule!

  2. mirceateorean spune:

    Tare mi-aş dori să pot scrie la fel şi despre oameni…

  3. Widow spune:

    Cind vine vorba despre iubire… hm.. este un lucru prea nobil sa fie adoptat de poporul majoritar mitocan,care ar frige mititei pe orice Golgota, asa cum prea bine amintea Octavian Paler intr-una din lucrarile sale cu referire la neamul romanesc. Este ca si cum ai cere orbului in intuneric sa perceapa lumina. Dragostea vine din izvor de sentimente curate,din vibratii inalte Providentiale, sentimente de care multi sint seci.Sint, in schimb, inzestrati cu o netarmurita ura pe care, de multe ori nu si-o pot explica nici ei.
    Multa lume, putini Oameni si aceia tacuti de teama simtului comun – exceptii sociale.
    George Gordon Byron, un viciat prin excelenta,a scris pe piatra de mormint a cainelui sau: ” Aici a murit un caine. Avea toate calitatile unui om,dar niciunul din defectele sale.”
    Eu as spune ca a fi in stare de iubire, unui om ii trebuie si o sclipire de inteligenta, care dealtfel este nativa, nu se dobindeste asa cum se dobindeste educatia,dar la care capitol se sta deasemenea precar. .Altfel, este doar o masa seaca pe dinauntru.

  4. mirceateorean spune:

    Îți mulțumesc. În sfârșit cineva care a înțeles cam ce vroiam să spun.

  5. Widow spune:

    Si eu va multumesc pentru acceptarea comentariului. In virtutea spiritului meu pesimist-realist, imi doresc,fara a ma imbata cu apa rece,ca acest articol al dumneavoastra sa induplece totusi inimile umane si sa-si dea seama ca sufletele animalelor, sint din unghi emotional asemenea celor ale oamenilor.Cind vorbim de oameni si de animale,vorbim despre Suflete, dar intr-o alta forma trupeasca.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s