întrebări

De mult n-am mai zis nimic despre politică, căci mare lucru nici nu era de zis.  Nici acu’ nu zic prea multe, mă întreb doar şi încerc să-mi răspund sincer.                                                 Am văzut că se iscă valuri şi se fac noi alianțe, semn că intrăm, neoficial, într-o campanie electorală lungă şi, bineînțeles, murdară. Brava noastră opoziție şi-a scos mușchii intelectului de la naftalină şi a dat năvală pe sticlă. În mare, se prefigurează trei tabere, Partidul poporului, USL, în traducere liberă Uniunea social democrată și partidul aflat acum la putere, care se screme din greu să găsească un vinovat pentru tot ce se întâmplă iar el să intre  în alegeri curățel. Probabil că ceilalți, că mai există tot felul de partide de nişă, între 3 şi 7 %, se vor lipi ba de-o parte, ba de alta, în funcție de plăcerile lor doctrinare. Na, că am zis-o! Doctrine? La noi? Mofturi!

Tot mă întreb, oare de ce or fi având partidele statute? În mod sigur statutul constituie doar o formalitate ce trebuie îndeplinită odată cu înființarea, că de respectat, nu-l respectă nimeni. De doctrină nici pomeneală. Când e vorba de putere,  aleşii noştri, indiferent de culoare, se adună în haite şi se pun pe promis, pe salvat din vorbe victimele guvernului aflat la putere… De douăzeci de ani asist la același spectacol, promisiuni, preluarea puterii, iar după un an, doi, păreri de rău și invocarea moștenirii dezastruoase lăsate de guvernarea precedentă şi iarăși promisiuni cu carul… Ăsta e jocul iar în timp ce țara stă pe loc şi sărăcește, aleșii se îngrijesc asiduu de bunăstarea lor și a familiilor lor. Nu ştiu cum se face dar oamenii ăștia au familii mari și nesătule şi oricât ar guverna nu reușesc să-și umple mațul.

Despre OTV, Diaconescu şi Partidul poporului nu prea vreau să vorbesc. Am convingerea că şi cei care au căzut din carul răsturnat la Caracal, şi au făcut pui prin toată ţara, trebuie să voteze cu cineva – pentru ei există DD şi PP.

Dacă e să mă întorc la USL şi să-i privesc în ochi, remarc că i-am mai văzut, îi ştiu, m-au mai minţit de câteva ori, iar acum doar actorii care fac vocalize sunt alţii. Locul lui Iliescu şi Năstase a fost luat de un personaj mai cinic cu o faţă şi apucături de Pinocchio, sub al cărui zâmbet se ascunde dorinţa de a plăti poliţe în stânga şi în dreapta. De cealaltă parte, locul lui Tăriceanu şi al lui Ludovic Orban, a fost luat de figura spălăcită a lui Crin Antonescu, care minte fără pic de convingere. În sfârșit, dacă nu mi se pare, şi, în mod sigur nu mi se pare, nu îi văd ca fiind o soluție pentru România devastată de criză şi de lăcomia guvernanților. Ei au mai condus, au arătat ce pot şi n-au putut.

Partidul aflat la putere, PDL-ul, este şi el departe de a fi imaculat, oricât s-ar strădui unii din membrii să-i să-l scoată din mocirla în care a intrat. Şi politicienii lui sunt la fel ca ceilalți, ne-au dovedit-o, ştiu ce ar trebui să facă dar nu pot…

Niciunii nu pot. Toţi constată că sistemul românesc de guvernare are la bază structuri clientelare, de sorginte mafiotă dar de scăpat nu scapă nimeni de ele, ba dimpotrivă, le consolidează cu fiecare legislatură. Până şi politicienii, dacă îi privești înafara declarațiilor fumegânde de la televizor sau de prin ziare, par tot o gaşcă ori o familie, ca să fiu mai blând, şi tot cu cosa nostra seamănă.

Şi dacă asta-i realitatea în care trăiesc românii, ce credeți că fac ei? Exact ceea ce îşi doresc politicienii: de cum au apărut salvatorii pe ecrane, românii s-au şi împărțit în tabere, că unii vor să fie salvați de Diaconescu, alții de USL, doar ceilalți, credincioși  PDL-ului,  nu se prea manifestă vocal, dar tot cu salvatorii lor țin. Eu mă întreb până când, până când o să le facem pe plac şi, au, n-au ofertă, noi o să-i alegem? Cineva îmi spunea că n-avem încotro, că pe cineva din ăștia tot trebuie să alegem. Nimic mai fals. Nu trebuie să alegem decât dacă avem pe cine, dacă oferta lor politică ne convine, dacă au demonstrat că pot face ceea ce promit, dacă promit să-şi asume actele de guvernare, dacă… De douăzeci de ani, indiferent de partid, România e guvernată de amatori, de inconștienți și de borfași, care se perindă ca într-un joc de copii, sau mai rău, ca la o poștă… Dacă le reușește bine, dacă nu, nu, dau din umeri, îşi trag izmenele şi pleacă, nu răspund în fața nimănui, căci România a ajuns curva tuturor.

Noi, dacă am avea capul pe umeri, cum nu-l avem, am şti ce să cerem, am şti ce trebuie să vrem şi ne-am înţelege… Ei bine, pe asta mizează clasa politică, pe lipsa noastră de voinţă, de atitudine, de unitate şi, de ce să nu recunoaștem, nu rareori de minte. Noi dacă aveam minte, pe cum n-am avut, insistam pe punctul opt de la Timişoara, ne aminteam că avem un rege şi îl puneam la locul lui. Fără comunişti şi fără securişti, căci n-are rost să ne minţim, de douăzeci de ani ei conduc ţara, am fi fost departe. Ei bine, atunci am avut privirea tulbure şi mai apoi la fel… Acum însă ce scuze mai avem? Cunoaștem scenariul, la putere urmează iar un partid care-şi va face un titlu de glorie din faptul că l-a înlocuit pe celălalt. Scopul nostru nu e să schimbăm guverne şi președinți, cum ni se trâmbițează zilnic de la București, țelul nostru e să înălțăm România şi românii. Dacă ne e scârbă de cei care ne conduc şi ne-au condus, dacă nu ne dorim o existență de disperare mută, mioritică chiar, putem conduce noi, noi tăcuţii, anonimii, ignoraţii, nevorbiţii… Niciodată nu e prea târziu, dar vrem oare sau doar ne place să ne plângem? La întrebarea asta eu încă n-am răspuns.

 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în vorbe. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s