adrian sobaru

Mă întreba mai deunăzi cineva dacă în urma evenimentelor din ’89 ne-am câştigat libertatea. N-am vrut să răspund, căci nu mă interesează neapărat aspectul fizic al libertăţii, iar cealaltă  e o treabă care nu se câştigă, libertatea se simte, poţi sau nu poţi să te simţi liber.

Astăzi, mai mult îndemnat decât de voie bună, după ce în Parlamentul României un amărât a sărit de la balcon în semn de protest, zic da, ne-am câştigat libertatea, dar o înţelegem prost. N-am cum să fiu de acord cu intenţia unui om de a-şi lua viaţa, cu toate că îi condamn pe cei care l-au adus într-un asemenea hal de disperare. Cine? Cum, cine? Toată clasa noastră politică, senatorii şi deputaţii deopotrivă, membrii guvernului, preşedinţia şi, nu în cele din urmă, mass-media, care are prostul obicei de a amplifica orice aspect negativ până la nivelul de dezastru naţional şi personal…

Deci, pe omul acesta îl compătimesc dar nu îl aprob. A vrut să-i impresioneze pe parlamentari? Doamne fereşte! Nici dacă încerca să se sinucidă într-o cocină cu porci, gestul său nu rămânea mai fără ecou!  Aleşii noştri, şi cei de la putere, şi cei din opoziţie au demonstrat de nenumărate ori că nu le pasă de nimic, cu excepţia propriilor buzunare.

Trebuie să recunoaştem că Adrian Sobaru a avut curaj. Pe front putea fi considerat erou. Aici însă, aici ne dăm seama că graniţa dintre eroism şi inconştientă e foarte subţire… În Parlament, putea alege orice altceva, de la bacon să arunce în ei cu ouă clocite, cu cepe stricate, cu căcat, cu pietre, cu ceva cu care să îi izbească în faţă, să-i împuţească, să-i facă să-i doară… Cred că e singura modalitate rămasă de a sensibiliza clasa conducătoare.

Ştiu că cel puţin o săptămână, dacă nu două, televiziunile vor avea despre ce discuta, vor fi dezbateri, mese rotunde, speculaţii dar mai ştiu un lucru: e degeaba. De multă vreme încoace, în România nu se mai întâmplă nimic.

P.S.

Nici n-am publicat bine articolul, că iată, realitatea vine să mă contrazică căci, deschizând televizorul, de cine credeţi că dau pe Antena 1? De Liliana Mincă, acest scavenger politic (în română se traduce plastic cu mâncător de căcat) care, profitând de nenorocirea omului îşi făcea de zor capital politic pe spatele lui, lăcrimând frenetic de mila sărăciţilor României. Ei da, n-a fost chiar degeaba. Sunt mulţi care vor face ca ea.

 

Acest articol a fost publicat în de altele și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la adrian sobaru

  1. danamony spune:

    E greu sa mori atunci cand iti doresti. Adrian Sobaru a ales sa moara ca moartea lui sa insemne ceva. Ma intreb a insemnat ceva? A avut curaj sau a fost atat de disperat incat nu a gasit alte solutii? Si eu spun la fel ca ar fi fost mai bine sa arunce oua clocite si cepe stricate, macar ar fi vazut rezultatul actiunii sale.
    A facut ca barbatul care a vrut sa-si pedepseasca sotia, atunci si-a taiat p..a. El da ca a vazut rezultatul!
    Trebuie sa ne pastram credinta in suflet si sa fim optimisti, maine poate fi mai bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s