curcan cu praz şi ciuperci

Câteodată chiar şi mie mi se pare nefiresc să trec de la haiku, la ciolan cu fasole sau de la versuri de toamnă târzie, la chifteluţe cu spanac. Mi se pare doar, că mai apoi îmi trece şi mă consolez cu gândul că, lăsând sclifoseala deoparte, orice mânuitor de cuvinte şi rime preţuieşte mâncarea, vinul şi toate cele plăcute trupului şi minţii. Aşa am ajuns să fac vorbire, după cum se exprimă preacinstiţii noştri parlamentari, despre curcanul cu praz şi  ciuperci, fireşte, căci gurile rele zic că doar la tortul cu fructe nu mă îndemn să lipesc nişte ciuperci.

Să vă spun cum e cu ciupercile, de unde atâta dragoste pentru vieţuitoarea de câmp sau de pădure. Era o vreme, vreme de-am prins-o şi eu, când carnea îţi dădea arareori întâlnire, prin măcelării, sau ce magazine erau pe atunci, şi, cum n-aveam puşcă, căutam carnea prin pădure, pe sub frunze uscate, pe lângă trunchiuri de copaci, prin poieni, pe povârnişuri, ori pe imaşuri scăldate de rouă. Aşa am cunoscut ciupercile şi dragostea, deşi nemărturisită, mă bântuie şi azi, mereu le găsesc un loc sau o modalitate de asociere cu alte cărnuri ori legume.

Curcanul cu praz e o găselniţă dintr-o zi, când trecând prin piaţă, mi s-a lipit privirea de-o frumuseţe de praz, de-am zis că musai trebuie să-i găsesc un loc în tocăniţa care se întrezărea în planurile mele. Pe scurt, totul se rezumă la următoarele ingrediente: pulpă de curcan, 600g. un praz mare şi voios, o legătură de pătrunjel verde, 4 ardei kapia, 300g ciuperci, sare, boia (o linguriţă), o foaie de dafin,  chimen (o jumătate de linguriţă), piper (o linguriţă), 50ml bulion, 100ml bere şi vreo 3 linguri de ulei. 

 Prepararea nu diferă prea mult de ritualul papricaşului, adică începem prin a toca mărunt ardeiul şi prazul şi prin a-l supune căldurii dintr-o cratiţă, în care am încins cele 3 sau patru linguri de ulei. 

 Lăsăm verziturile să sufere de cald timp de 4-5 minute după care le însoţim cu carnea de curcan, ce cu grijă am făcut-o bucături cam cât o nucă de mari.                                                Le lăsăm să se cunoască vreme de 3-4 minute, după care le parfumăm cu mirodeniile sortite acestui fel de mâncare, boiaua, foaia de dafin, chimenul sarea, piperul şi amestecăm printre ele ca să le-ndemnăm la voie bună. Mai în urmă, stropim toate cele cu bere, de mai să le acopere şi le lăsam să fiarbă laolaltă.

 

Când carnea se îngăduie gurii, adică e aproape fiartă, adăugăm şi bulionul şi, până ce fierbem nişte paste mărunte, lăsăm fiertura să-şi povestească la foc mic. Când pastele sunt fierte, le scurgem de apă şi le condimentăm cu câteva linguri din sosul în care bolboroseşte curcanul.

Lucrarea e ca terminată. Slobozim pătrunjelul peste carne şi stingem focul.

 După ce ne tragem sufletul lângă o gură de vin, putem şi mânca.

 Poftă bună!

 

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la curcan cu praz şi ciuperci

  1. Daiana spune:

    mmm ce bn arata. acum e pe foc… sa speram ca e la fel de bun pe cum arata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s