păunescu

Îmi place să cred că în momentele cheie, am avea nevoie de puţină decenţă, căci altfel copiii noştri vor crede, şi pe bună dreptate, că până şi istoria neamului am tratat-o la fel, că domnitorii şi sfinţii noştri au fost nişte nemernici, iară slova letopiseţelor, fiind izvodită de oamenii curţii,  ar putea fi de strâmbătate plină.  Zic asta pentru că mă-ncearcă scârbavnică silă când văd că-n cetatea de frunte a ţării se măsluieşte istoria neamului, că boierii din astă zi, asemenea celor de ieri, preaslăvesc şi-mbracă în praporii ţării leşurile celor dragi lor.

Nici vorbă de-un război, îmi place poezia lui Păunescu, cu excepţia celei patriotarde, naţionaliste şi pupincuriste dar, nu mă feresc să spun că, deşi drag mi-a fost poetul n-am cea mai vagă umbră de respect pentru omul ce a fost şi pentru omul politic. La fel ca mine, gândesc o mulţime de oameni, contemporanii lui, martorii faptelor lui, dar nimeni n-are buna cuviinţă să se ridice împotriva minciunii. În aste zile n-am îngropat poetul, căci poeţii nu mor şi nici nu se îngroapă… Am îngropat mai deunăzi omul, departe de-a fi fost bun ori erou, şi l-am îngropat în minciună, acoperit de omagii băloase. Ce vorbă e aia, „despre morţi numai bine”? În minciună nu e nimic creştinesc. Creştinesc e să-l ducem la groapă, să-i zicem, după datină, ca oricărui muritor, să se odihnească în pace, să-i fie ţărâna uşoară şi atât. De unde până unde dezmăţul omagial care a cuprins toate televiziunile? În fiecare zi moare câte un om, mor mai mulţi, de o mie de ori mai oameni decât el şi, neştiuţi de nimeni, îşi urmează calea… De ei ar trebui să ne fie ruşine, că ţara asta stă pe umerii anonimilor şi nu pe-a saltimbancilor.

Ei da, vorbeam de decenţă. E o stare cu care avem puţine în comun. Nu ştim şi n-am vrut să învăţăm multe. Ar fi cazul să ştim să ne bucurăm şi să suferim în tăcere căci doar atunci va intra această naţie pe făgaşul normalităţii.

Cam atât. Să-l ierte Dumnezeu, că noi avem de lucru!

 

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la păunescu

  1. -_- spune:

    Apropo de „omagii băloase”, nu vreau sa imi imaginez ce se va intampla in ziua in care va muri Ion Iliescu.

  2. Catalin David spune:

    Avand în vedere că unii îl regretă pe Ceauseșcu, cred că Iliescu va fi canonizat… Deja mă apucă greața! Nu că nu m-ar apuca de fiecare dată când dau de subiectul ăsta.

  3. mirceateorean spune:

    În Republica Ortodoxă Romania orice e posibil… Da’ ce, parcă Ştefan cel Mare, trebuia canonizat? Să fim serioşi! De aici mi s-a trezit suspiciunea, că dacă toată istoria noastră e la fel, înseamnă că ne-am înălţat pe o mare grămadă de rahat.

  4. Catalin David spune:

    Sincer, la ce popor suntem, ar exista o altă variantă?

  5. mirceateorean spune:

    Ar exista o variantă, extrem de incomodă: să spunem adevărul, să ne împăcăm cu ce suntem şi cine suntem… Dar, vezi tu, câti oare vor alege calea asta? Ar trebui să renunţăm la o sumedenie de straie de preţ: aroganţa, intoleranţa, megalomania, ignoranţa şi, mai presus de toate, minciuna, care ţine de cald tuturor plăsmuirilor despre nobleţea fără de seamăn a acestui neam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s