parodie

                                                                                        

Învelite-n flori de ceaţă,
vin ţigăncile la piaţă,
cu ciuperci de lună nouă,
câte două.

Vin din marginea pădurii,
cu ţigara-n colţul gurii
şi zulufii strânşi cârlig,
ca de frig.

Strigă-n voci de pipirigă
că ciupearca nesmintită,
tainică, de ochi pitită, bună
ca o pită

Cu pitoncile-n găleată,
fustele-şi înfoaie roată,
ca să cheme din tălănci,
la ţigănci.

Vând ciuperci, şi fragi, şi mure,
vând ce-aduc de la pădure,
muşterii ca să-şi dea seama,
să dea iama.

Puradei le dau târcoale
şi le mişună la poale,
ţipă danci cu ochi de mâţă,
că vor ţâţă.

Domni de le-a-nflorit chelia,
vin să-şi cheltuie simbria,
viaţa-n palme să şi-o vadă,
vin grămadă.

De-au ghicit la mulţi norocul,
lasă-n urmă iarmarocul,
pleacă-ncet, se pierd pe drum,
ca un fum.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s