de’ntâi noiembrie

Se spune că ziua morţilor e, pentru mulţi, un prilej de meditaţie şi de-a vărsa o lacrimă în amintirea celor dragi. Ce să zic, e bine, deşi, de meditat, am putea medita mai des, nu doar o dată pe an iar lacrima… Cu lacrima e treabă complicată, o vărsăm, sunt de acord dar dacă tot medităm, ne-am putea pune şi întrebarea, de ce? Ne bucurăm că cei dragi au scăpat de povara celor lumeşti sau ne-ntristăm că noi mai avem încă de tras? Rămâne de văzut. Oricum, flori, dacă nu le-am oferit în timpul vieţii, se pare că o putem face acum. Păcat că nu i-am dus mamei mele destule flori cât era în viaţă… Noroc, totuşi, că îi plăceau crizantemele. Mulţi ar fi meritat flori şi nu le-am oferit. O fac acum, pentru toţi, crizanteme!

(Pierre-Auguste Renoir – Vaso di crisantemi,  Angela Pipoli,  reprodurere) 

Acest articol a fost publicat în vorbe. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la de’ntâi noiembrie

  1. lilia spune:

    nici nu știu dacă mă întristez citind aceste rânduri. spun asta pentru că sunt multumită că există oameni care te fac să deschizi ochii la unele lucruri, poate nu prea târziu!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s