supa de karfiol (conopidă)

Iarăşi îmi aduc aminte de vremurile copilăriei,  când mă trezeam în dimineţile reci de toamnă, pe la sfârşit de octombrie ori în noiembrie devreme, îmbătat de miresmele ce veneau dinspre bucătărie, trase parcă pe sub uşile camerelor de mâini nevăzute, pănă la nările mele, ce nu puteau pe vremea aceea despica mirosurile în patru, şi nu ştiau cine-i de vină, mărarul, cimbrul, ţelina, conopida sau pătrunjelul, că eu săream din hainele calde şi pluteam spre bucătărie, ca într-un vis de Crăciun.

Nu mâncam  lucruri complicate când eram copil iar acum îmi dau silinţa să-mi aduc aminte de gusturi şi arome şi să scot la lumină bucatele modeste ale acelor vremuri. La ceea ce voi încerca să vă povestesc azi, i se spunea supă de karfiol şi nu era nimic altceva decât o banală ciorbă sau, mai bine zis, supă de conopidă.

Şi acum se prepară ca şi atunci, căci ierburile aromate şi ingredientele de bază n-au pierit încă de pe faţa pământului. N-avem nevoie de prea multe (ingrediente) : 3 morcovi, 2 cepe, 2 ardei, o ţelină mică, un pătrunjel şi o conopidă, în jur de un kilogram, un ou, 2 linguri de făină, smântână, mărar, frunze de ţelină, sare, piper, 100 ml bulion, ulei şi cam atât. Să nu vă speriaţi, aici e vorba de vreo zece porţii sănătoase ; în funcţie de câţi veţi fi la masă, puteţi împărţi totul la doi sau la trei, înafară de ou, care rămâne indivizibil.

Preparare. Începem prin a curăţa conopida de cele cateva frunze de la bază, o împărţim în bucheţele şi apoi o ţinem o vreme în apă rece, că dacă o fi să se afle rătăcită prin ea vreo vieţuitoare, să iasă la suprafaţă şi să strige după ajutor. În astă vreme curăţăm morcovii, pătrunjelul, ţelina, ardeii şi ceapa şi le tocăm mărunt şi gospodăreşte. 

Când am isprăvit, nimic nu ne opreşte să călim zarzavaturile în vreo patru linguri de ulei, preţ de cinci minute, 

după care stâmpărăm leguminoasele cu vreun litru jumate de apă şi le lăsăm să fiarbă în compania câtorva frunze de ţelină şi a două beţigaşe de mărar. 

În 10 minute, când morcovul dă semne că ar fi aproape fiert, urmează  conopida şi bulionul, 100 de mililitri sau chiar mai mult, dacă aşa ni-i voia. 

Fierbe şi ea, nu mult, până e fiartă, să tot fie opt minute, timp în care mai facem o lucrare : frecăm făina cu un ou şi o idee de apă, pân’ ce obţinem un material gros dar fluid, căruia îi dăm drumul să curgă într-un fir subţire în supa clocotindă, spre a dobândi nişte zdrenţe, în totalitate comestibile. 

Dacă au trecut opt minute de când am pus la fiert  conopida şi am slobozit în fiertură zdrenţele de ou şi făină, înseamnă că putem adăuga smântâna şi presăra, întru liniştea de apoi a fierturii, un pumn de frunze de pătrunjel. E gata. Putem opri şi focul.

Poftă bună !

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la supa de karfiol (conopidă)

  1. marius spune:

    Imi place in bucatarie si cand gatesc fluier sau cant o melodie si asa, fluierand, am facut cateva din retetele pe care le-ai publicat. Am avut complimente. Iti multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s