ciuperci cu smântână

Sunt zile când nu am chef de carne şi  atunci, automat, mă gândesc la ciuperci. Mai am încă nostalgia ciupercilor de pădure pe care le culegeam pe vremea când pădurea era mai aproape de mine ori eu de ea. Ţin minte vacanţele acelea, parcă nesfârşite, când n-aveam plăcere mai mare decât să cutreier pădurile în căutare de gălbiori, bureţi usturoi, pitonci şi alte soiuri mai rare sau să trândăvesc pe malurile Crişului Negru în aşteptarea unor capturi de legendă. Alte vremuri. Şi atunci dascălii erau săraci dar aveau, de bine de rău, un statut social şi nu se confruntau cu aroganţa şi insolenţa odraslelor ciocoimii neocomuniste. Chiar dacă erau sub papucul ideologiei de partid, puteau face şcoală.

Mda, parcă de ciuperci era vorba, să nu deviez. Pentru patru porţii sănătoase, din care pot mânca cinci oameni, am avea nevoie de următoarele ingrediente: 900g ciuperci proaspete, 2 cepe, 2 ardei, 5 căţei de usturoi, o legătură de mărar verde, 100ml smântână, o lingură de făină, fie şi una jumătate, 3 linguri de lapte, sare, piper, 3 linguri de ulei.

La preparare facem aşa: în uleiul încins din tigaie prăjim prima dată ceapa şi ardeiul. Dacă nu ne prea împăcăm cu prăjelile, după ce ceapa şi ardeiul au sfârâit de vreo două trei ori, turnăm peste ele puţină apă şi le lăsăm aşa, să se înmoaie sub capac, până ce apa se evaporă în întregime. Mai tragem cu ochiul la ele şi le mai amestecăm, să nu le pună, ştiu eu cine, să se ardă. 

Adăugăm apoi ciupercile şi le învârtim de zor, să ungă şi ele şi să se cunoască cu ardeiul şi ceapa.

 După o vreme, să tot fie 3 minute, le dăm ciupercilor sare şi piper. Poate eu am exagerat cu piperul, dar ciupercilor aşa le place.

 Încetul cu încetul, ciupercile încep să lase puţină apă, iar noi, ca să aibă în ce fierbe, le mai ajutăm cu câţiva stropi. Tot atunci putem adăuga şi jumătate din mărarul verde, tocat, şi usturoiul. 

 Ne apropiem de final. Dăm focul mai mic si le lăsăm să fiarbă domol sub capac cam 10 minute până când se înfăţişează mai plăcut privirii: 

 Într-un castron punem făina şi încorporăm pe rând smântâna, ferindu-ne de cocoloşi. Când amestecul e omogen îl putem subţia puţin cu ajutorul laptelui şi apoi turnăm totul peste ciuperci, împreună cu mărarul verde rămas, şi le mai lăsăm pe foc încă vreo 4 minute.

Asta a fost. Se poate servi cu orez cu paste mărunte şi chiar cu mămăligă şi nu uitaţi, vinul roşu e un antioxidant tare bun la gust.

Poftă buna!

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s