daniel

De când n-am mai scris nimic grav, nimic serios, au trecut pe lângă mine o mulţime de evenimente: în Parlament e ţigănie pe legea pensiilor, Preafericitul Daniel a fost la Oradea, am descoperit un fost coleg de facultate emigrat în Thailanda, televiziunile, cu oarece excepţii, fac acelaşi joc murdar, aleargă după vinovaţi şi îi găsesc doar într-un singur loc, ne-a vizitat Pamela Anderson…

Despre ce aş putea vorbi, despre ce mi-a plăcut sau despre ce mi-a displăcut cel mai mult? De plăcut nu mi-a plăcut mai nimic, ba nu, era să mint, m-am bucurat că am dat de Sorin taman în Bangkok… dar asta-i problemă personală. Drept e că şi ce se întâmplă în jurul meu tot prin mine trece şi totul devine foarte personal. Uneori mi-ar plăcea să nu fie aşa şi, nepăsător, să-mi văd doar de treburile mele dar nu pot şi nici nu-i bine. Nouă de aceea ne merge aşa cum ne merge, pentru că fiecare crede că o chestie sau alta nu e treaba lui şi aşteaptă s-o rezolve alţii. Gândiţi-vă de câte ori, când aţi văzut o „cucoană” sau vreun „domn” aruncând un pachet de chipsuri sau un chiştoc pe stradă, v-aţi aplecat dumneavoastră să-l luaţi, de să le crape ălora obrazul? Niciodată, nu? Mde, poate nu sunt eu cel mai potrivit să pun întrebări de genul acesta.

În fine, deşi ar trebui să fiu interesat de legea pensiilor, că mi se apropie vremea, atenţia mi-a fost atrasă de cel mai apropiat eveniment, ca loc de desfăşurare, vizita preafericitului… Nici nu ştiu cum vine asta, să fii prea fericit şi nici n-am avut cum să-l întreb, de e  bine sau  rău?  Eu ştiam că, tot ce dobândim în exces, strică. Ş-apoi, cum poate fi păstorul prea fericit când oile pe care le paşte sunt vai de mama lor şi păşunea plină de mărăcini?

Vizita „preafericirii sale” putea să nu-mi stârnească interesul şi s-o ignor, aşa cum, până acum, am făcut şi cu personajul în sine cu toată poleiala şi prefăcuta sa smerenie, pentru că eu am ales demult să nu ajung la Dumnezeu prin intermediari. Nu spun să facă nimeni ca mine şi nici nu dau vina pe alţii pentru hotărârea mea, dar pot să spun de ce am făcut-o: din prea mare silă de oameni ca el, care au transformat biserica în s.r.l. iar preoţii în agenţi de marketing.

Meteahna asta nu e nouă printre luminatele feţe, meteahna asta, după cum au identificat-o şi alţii ne vine tot de la răsărit, de la bolşevici. Venirea comunismului în România s-a făcut după tipare clasice, importate din vasta experienţă a bolşevicilor urîtori de Dumnezeu. S-au luat cîţiva oameni de încredere ai regimului şi s-au postat în funcţii cheie, iar sub ei s-a instaurat o ceată de nătărăi, scursurile societăţii, care din infractori au ajuns ofiţeri şi activişti de răspundere (…) Tiparul s-a aplicat de curînd la Oradea, (şi cam peste tot) unde nu se cuvine să mai fie tolerată vreo urmă de bun simţ, după părerea unora. Treburile astea nu le spun eu, mireanul, care ocolesc biserica ca pe inspectoratul şcolar sau pe fisc, le spun nişte preoţi. Şi tot ei spun că  “Preotul acestor vremuri (…) este chemat nu să-şi înnoiască spiritul de jertfa si sa propovaduiasca Lumina prin pilda si cuvantul Sau, ci sa alerge toata ziua dupa bani pe la oameni si firme, sa devina nimic altceva decat un meschin agent de vanzari, persuasiv pana la agresivitate – care este valorizat si platit de catre Patroni in functie de cati clienti reuseste sa pacaleasca sa cumpere si cele mai indezirabile produse – sau un antreprenor descurcaret care stie “sa atraga fonduri” si “sa aduca profit” organizatiei sale. Preotul ortodox al “vremurilor noi” nu mai este slujitorul devotat care spala picioarele fratilor sai, dupa pilda Mantuitorului, ci este chemat sa se transforme intr-un angajat zelos si cinic intr-o companie pragmatica de marketing religios, care, intamplator… se numeste totusi Biserica lui Hristos.”(…)  

Nu m-aş fi gândit vreodată ca un preot să aibă despre biserică aceeaşi părere ca mine. De la Dan Ilie Ciobotea (că aşa-l chemă pe preafericit ) mă aşteptam însă să fie nesimţit dar nu ştiam până unde va merge obrăznicia “sfinţiei” sale. Înţelegerea mea este neputinciosă şi sunt contrariat să văd o faţă bisericească, mai ales pe cea care ar trebui să servească drept pildă tuturor, înghesuinduse la onoruri laice, la bani, averi, giuvaieruri şi alte cele, ce nu-i fac defel cinste. Asemeni lui este şi biserica pe care o conduce, ce seamănă cu un aspirator de bani – pentru fiecare gest comis de preot în favoarea ta, fie în biserică, fie înfafara ei, ţi se cer bani. De ce ? Am ajuns oare să cumpărăm bunăvoinţa lui    Dumnezeu ? A ajuns oare Dumnezeu un bun de consum, mereu la dispoziţia celor care au bani sau biserica s-a departat de El şi de dreapta credinţă ?

După părerea lui, a preafericitului, nu s-ar cădea să-l judec, eu, păcătosul, dar, păcătos fiind, îmi mai fac un păcat şi zic că mi se pare omul acesta căzut în patima politicii şi-n păcatul trufiei şi-n cel al lăcomiei. Pentru un lider spiritual, nici că se poate ruşine mai mare decât să lăcomească la maşini de lux, terenuri, păduri, aur şi măriri deşarte de tot felul, precum recentul titlu de Doctor Honoris Causa, care, fie vorba între noi, nu face doi bani. Mă tot întreb, că tot de trufie ţine şi asta, de ce nu putea mânca guriţa lui împăroşată doar bucatele săvârşite de maici şi avea musai trebuinţă de o firmă de catering şi un chelner personal pentru îndestularea preafericitelor sale maţe ? Pe banii cui atâta fast ? Iar la restaurant cu covor roşu şi mâncăruri alese, pe banii cui ? Desigur, chiar şi atunci când fratele său locuieşte ca vai de el, într-o casă fără curent şi alte utilităţi, lui i se pare că toate aceste i se cuvin. Dânsul e într-o perpetuă campanie electorală şi, asemenea politicienilor, se vrea adulat de prostime. Aşa s-a întâmplat şi la Oradea, unde după vizita la Biserica Albastră, zic gurile rele, că s-ar fi lăsat cu pomeni de sarmale pentru flămânzii locului. Mai că nu-mi vine să cred…  Au mâncat şi cei cărora le era foame ? De la cine ? De la preamilostivul Nemeş ori preacinstita Maică Mina ?  Nici chiar aşa.

În fine, şi la Oradea, patriarhul s-a adunat în taină cu cei ce s-au învrednicit  să-i semene la fapte şi năravuri. Nimic de mirare : ei îl finanţează, îl preamăresc şi-l îmbăloşează cu sărutările lor slugarnice iar el, în mare mila lui, îi încarcă de laude, odoare, funcţii şi distincţii – lume nouă, obiceiuri vechi.

Poate am vorbit prea mult şi cu păcat, poate am hulit… Se prea poate. Sunt rătăcit de turmă, dar sunt prin voia mea, căci mă îndoiesc că turma e dusă pe drumul cel bun. Pe de altă parte, sunt convins că între preoţi mai există  păstori dar, cu tristerţe mărturisesc, că nu mi-a ieşit în cale acela care să-mi spună de un Dumnezeu bun şi iertător, ci doar de unul asemenea lor, răzbunător, suspicios şi lacom. În Dumnezeul lor nu cred.

Ei bine, m-am pus rău şi cu biserica şi nu uit ce a spus ISP Bartolomeu Anania:Cine mărturiseşte adevărul trebuie să se pregătească să sufere. Aşa a fost întotdeauna şi aşa e si în zilele noastre“. Sunt pregătit. 

 

 

 

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la daniel

  1. D spune:

    Poate l-ai citit deja pe duhovnicul ortodox Teofil Paraian (D-zeu sa-l odihneasca in pace). La el poti regasi acel D-zeu bun, bland si iertator de care vorbeai. El este primul care spune ca D-zeu ne zambeste. Cartile lui sunt adevarate izvoare de credinta, optimism, lumina si bunatate, te ajuta sa-ti pastrezi speranta si credinta.

    • mirceateorean spune:

      Să răspund pe scurt: nu mi-am pierdut nici speranţa şi nici credinţa în Dumnezeu, mi-am pierdut doar, în mare măsură, încrederea în oameni.
      Pe IPS Teofil Părăianu nu l-am cunoscut dar, la sugestia ta, ieri mi-am petrecut după amiaza ascultându-i o parte din conferinţe. Un om deosebit de frumos, un spirit nobil şi luminat. Am fost impresionat dar pe de altă parte trist, căci, în contextul actual al BOR, vorbele lui mi se par, nimic altceva decât un pârâu limpede ce se varsă într-o mare mocirloasă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s