Sindromul Hyde Park

Pomeneam mai deunăzi de sindromul care, după părerea mea, a generat bloghereala, şi, într-o doară, gândindu-mă la „Speakers corner”, l-am botezat Hyde Park. Nu i-am zis eu tocmai sindrom dar am convingerea că de aceea au proliferat blogurile  şi au devenit un fenomen de masă, ca reacţie firească la marea singurătate colectivă a faunei urbane, din nevoia individului de a comunica cu orice preţ, de a-şi expune ideile, părerile, bune, rele, cum or fi ele. De aceea spuneam că fiecare blog e Hyde Parcul cuiva.

Nu vreau s-o iau de la capăt cu alienarea individului şi nici să fac speculaţii în legătură cu soarta  sau viitorul speciei umane urbanoide, vreau doar să constat că ultimele găselniţe ale internauţilor, Facebook, Hi5, Tweeter, Linkedin dar mai ales blogurile vin toate în sprijinul sindromului, Hyde Park. Nu ştiu dacă psihologii ori psihiatri  fac vorbire despre un astfel de sindrom dar iată că el există, oricum i-ar zice, şi nu înseamnă nimic rău, nu e vorba de o boală sau afecţiune mintală,  este un fenomen social, pe cât de paşnic, pe atât de benefic şi profund uman.

Mintea care a născocit minunile astea interactive în reţea, a intuit perfect nevoile de comunicare ale omului modern, condamnat la ceea ce îmi place să numesc singurătate colectivă. Creaturii moderne urbane, pentru că am din ce în ce mai multe reţineri să o numesc om, în goana ei după câştigul zilnic, care trebuie să-i acopere tot felul de cerinţe şi nevoi materiale, nu-i rămâne timp să comunice, să se exprime, să se manifeste şi să interacţioneze verbal cu semenii săi, în aşa fel încât să se poată defini ca persoană şi personalitate, deşi, paradoxal, este membru al unei comunităţi extrem de numeroase. Comunitatea, însă, este atât de mare şi interesele membrilor ei atât de diverse, încât indivizilor le este imposibil să se cunoască şi să comunice pe canalele tradiţionale. Aici apare blogul şi toate celelalte, care îi permit individului să se manifeste, dacă nu vocal, măcar prin vorbe scrise.

Aşa am ajuns şi eu să vorbesc neîntrebat, să zic vrute şi nevrute, despre tot felul de lucruri şi, într-un moment de sinceritate faţă de mine însumi, m-am întrebat de ce, de ce fac aşa ceva? Explicaţia e simplă, în lumea asta mare sunt o mulţime de oameni, pe care nu-i cunosc şi care gândesc ca mine şi alţii care sunt parţial de acord cu ceea ce spun, şi unii care citesc şi trec mai departe. Asta e, cred că-i păcat să nu-ţi cunoşti semenii, chiar şi aşa la modul virtual, unde eu sunt „prieten” pe Facebook cu o mulţime de oameni pe care nu-i cunosc şi nici nu cred c-o să-i întâlnesc vreodată… Bănuiesc, însă, că tot ce contează e gestul de a împărtăşi, de a-ţi destăinui gândurile, de a le transmite şi altora la modul altruist, fără a te aştepta la nici un fel de recompensă.

Judecată ca valoare, blogosfera, din câte am reuşit s-o cunosc, este un spaţiu extrem de eterogen dar, nu de puţine ori, putem întâlni, scrieri şi imagini demne de toată lauda dar şi încercări infantile de comunicare, de genul „scriu că pot, că-s genial şi ca să moară de ciudă ăia de nu mă înghit”, precum şi războaie verbale purtate la modul personal între indivizi sau grupuri de indivizi. Nu-i rău, oricum ar comunica, important e că se întâmplă.

Bine. Atât. Fără pretenţia de a fi descoperit coada de la prună sau apa călduţă, am zis-o şi pe asta. Vor zice, probabil, gurile rele, că le-am servit un sirop de tuse şi că, deliberat am omis rolul familiei. Nu l-am omis, m-am gândit şi la asta; familia e importantă dar, paradoxal, fiindu-ţi atât de aproape are tendinţa să nu te bage în seamă… E ciudat, pentru familie şi pentru neamuri devii important abia când nu mai eşti. Abia atunci toţi pretind că te-au cunoscut, te-au iubit şi te-au apreciat.

 

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s