Pulpe în sos de iaurt

Am auzit gospodari mai vechi şi mai noi plângându-se că nu le-a ieşit friptura de pui – pui îi zice, că la dinţi n-ai cum să-l controlezi, să vezi dacă nu-i găină. Mă adresez mai ales acestei categorii dar şi acelora care vor să meargă la sigur cu preparatul pulpelor de pui. E drept, ştiu o reţetă cu vin, boia iute, cu miere şi alte cele dar mi-e teamă că nu-i pe gustul tuturor. Mai bine una simplă, cu ingrediente la îndemâna oricui.

Ingrediente: pulpe de pui, superioare, inferioare, nu contează, ulei de floarea soarelui sau unt, un iaurt mai grăsuţ, ca să fie păcatul deplin, 5 caţei de usturoi, două linguri de bulion, şi un amestec de condimente.

Ca să înzestrăm pulpele cu arome, nu cumpărăm pliculeţe din magazin, evităm chimicalele şi potenţatorii de gust şi preparăm singuri amestecul. Pentru şase pulpe duble, că eu aşa le-am cumpărat şi apoi le-am tranşat acasă, avem nevoie de 3 linguriţe de sare, din aceea grunjoasă, o linguriţă de cimbru, una de tarhon, o jumătate de linguriţă de boia iute şi 2 linguriţe de piper, atât. Le amestecăm bine într-un bol mic şi, gata, avem nişte mirodenii numai bune pentru pulpele de pui. Drept să spun, eu nu prea folosesc linguriţa când prepar ierburile astea cu sare, boia şi piper, le potrivesc din ochi, că nu prea am cum să greşesc.

Presărăm condimentele peste pulpe şi le masăm bine, una câte una, ca să se pătrundă de sare şi ierburi, după care turnăm peste ele cam 300 ml de iaurt, le mai frământăm o dată şi le lăsăm apoi să-şi tragă sufletul 30-60 de minute, la frigider. Ei, după ce s-a odihnit şi bucătarul lângă o bere sau un pahar de vin, viitoarea friptură se poate aşeza într-o tavă, pe care am tapetat-o cu unt sau cu ulei, şi introduce în cuptor. O putem cerceta după vreo 30 de minute şi stropi cu puţin mujdei amestecat cu bulion şi iar o mai lăsăm la cuptor cam 10 , 15 minute, până ce s-a rumenit binişor.

Se poate servi cu pireu de cartofi sau orez simplu, fiert în apă cu sare, murături sau salate de sezon. Eu aş prefera orezul, pe care, înainte de a-l servi, l-aş stropi cu o parte din sosul uleios lăsat de friptură şi, ca să nu vă cadă greu, nu uitaţi să vă clătiţi din când în când gura cu de un vin alb sau chiar roze.

Poftă bună!

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s