Gulyas de august

E vineri şi săptamâna asta n-am zis nicio vorbă despre mâncare. Bun, şi dacă tot e vineri şi e şi august, când toată lumea o ia razna, care încotro, întru pacea trupului şi sufletului, m-am gândit să zic una spre bucuria deplină şi delectarea simţurilor, doar a unora – gulyas cu carne (de ce-o fi), găluşte şi ciuperci de pădure… E mâncare de concediu şi literatură gastronomică de ceaun… Eu am gătit mai prozaic, pe aragaz, că ce-aş putea face dacă n-am casă pe pământ ?

Ingrediente : Carne 700 grame (carne de oricare, că omu’ când are poftă de gulyas, îl face din ce carne vrea el), ciuperci, 500 grame (cine n-are ciuperci de pădure, poate folosi champignon sau pleurotis), sare, boia dulce şi iute, piper, 2 foi de dafin, 3 cepe, 3 ardei graşi, ulei (sau untură de porc, că eu aşa am făcut, când colesterolul nu era atent, am strecurat şi o lingură de untură ) şi, se-nţelege, chimen măcinat, cam o linguriţă, bulion (100 ml), pătrunjel verde. Pentru găluşte : faină, 250 grame, un ou, sare.

Ceapa şi ardeii se mărunţesc gospodăreşte şi se slobod în untura şi uleiul fierbinte. După vreo trei, patru minute de sfârâială adaugăm boiaua dulce, o linguriţă din cea iute şi carnea făcută cubuleţe, nici mici, nici mari, cât să încapă două într-o lingură… Eu am folosit pulpă de curcan, ce nu are nimic comun cu gulyas-ul, care-i mâncare de pustă, unde domnesc vaca, viţelul şi porcul. Da’, nu-i bai, şi curcanul poate fi aclimatizat. Ei bine, lasăm bucăţile de carne să se mângâie de ceapă, ardei şi boia şi le trimitem în vizită foile de dafin, sarea, chimenul şi piperul. Când totul începe să boborosească uşor în sosul lăsat de carne, mai ajutăm fiertura cu oleacă de apă şi o lăsăm la foc mic cam o jumate de oră.

Între timp, din făină, ou şi ceva apă facem materialul pentru găluşte, omogen şi mai vârtos decât smântâna. Apoi tăiem găluştele cu lingura şi le slobozim într-un vas cu apă clocotindă… Tăiem, e un fel de-a zice, le formăm cu lingura, nu mai mari decât cupa unei linguriţe şi le lăsăm să fiarbă cam zece, cincisprezece minute, după care le scurgem de apă într-o strecurătoare.

În vremea asta şi carnea trebuie să fi fiert destul, aşa că putem adăuga ciupercile. Ciupercile nu le tăiem cu prea multe fasoane, le rupem în bucăţi destul de mari iar pe cele mici le putem lăsa întregi. Când ciupercile s-au acomodat şi ele cu fiertura, cam după patru, cinci minute, e rândul găluştelor să înoate printre arome de dafin, chimen, ciuperci şi carne. Nu mult, vreo trei minute, după care domolim fiertura cu ţâră de bulion, o mai lăsăm să clocotească preţ de cât am bea repede o bere, oprim focul şi presărăm deasupra tocătură de pătrunjel verde.

Atât. Acoperim cratiţa cu un capac şi ne vedem de treabă cam o juma de oră, până se împacă carnea cu ciupercile, găluştele şi toate celelalte mirodenii. Ei, da, în final putem şi mânca. Treaba asta merge bine cu ardei iute şi un vin roşu de casă, de cramă sau de care găsim prin vecini. Poftă bună!

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Gulyas de august

  1. Alina spune:

    Suna si arata minunat… O sa incerc si eu reteta, la ceaun, cu multi prieteni in jur…asa e mancarea cea mai buna:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s