alienarea III

(continuare)

Alienarea sau înstrăinarea, despre care am apucat să vorbesc îmbracă mai multe aspecte. Cei născuţi la oraş, generaţie după generaţie, în mare măsură, nici nu realizează ce li se întâmplă;  locuinţele lor suprapuse, din fier şi beton, ca nişte cavouri supraetajate, nu li se par stranii iar poluarea aerului, a apei şi cea fonică îi interesează doar la nivelul procentelor, să nu treacă de nu ştiu cât la sută… Ei nu au termen de comparaţie şi nici nu conştientizează  ce au pierdut, ce li s-a luat. Îşi dau seama, când merg la munte, la mare sau în excursii la ţară că le este mai bine, dar pun acest bine pe seama aventurii de o săptămână sau două, pe seama schimbării de mediu, hrană şi regim de somn şi nu se gândesc defel că bine ar trebui să le fie zilnic, nu doar în concediu.

Ceea ce ar trebui să înţelegem, atâta timp cât se mai poate, este că individul a fost îndepărtat de natural şi natură pe mai multe căi, şi că toate duc către schimbări majore în viaţa sa fizică şi intelectuală, care îi afectează locul de muncă, locuinţa, odihna, habitatul, hrana şi obiceiurile de consum, obiceiurile culturale, religioase şi spirituale, modalităţile de comunicare, petrecerea timpului liber, etc.

Oraşul, aşa cum îl ştim din România şi de aiurea, nu e nicidecum un habitat propice pentru om, fiind tot atât de artificial ca şi bateriile pentru găinile ouătoare. În mod asemănător, aglomerările urbane, deşi analogia dintre ele şi baterii este puţin forţată, au luat fiinţă pentru a mări eficienţa exploatării forţei de muncă calificate. În timp ce păsările crescute în baterii reacţionează în mod nefericit degradându-se fizic şi emoţional, este de aşteptat ca şi omul, cu toate că e o vietate mai complexă şi cu o mare putere de adaptare, să reacţioneze asemănător.

Reacţii cu privire la tratamentul inadecvat al păsărilor, în vederea unei eficienţe economice maxime, există. Noi rămâne să ne punem întrebări şi să ne apărăm singuri, căci pe nesimţite şi pe căi cât se poate de legale, devenim o marfă şi nu mai e mult până în loc de nume vom avea doar un număr şi un cod de bare, deoarece, de când suntem în Europa, toate aberaţiile se experimentează mai întâi la noi.

(va urma)

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la alienarea III

  1. Pingback: Alienarea | Mircea Teorean

  2. Nume spune:

    vreau la casa😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s