alienarea

Există o persoană care nu-mi dă pace, o persoană căreia îi dau în mare măsură dreptate, când mă sfătuieşte să îmi văd de treabă şi să nu-mi pierd timpul cu articolele, comentariile, răspunsurile şi  reţetele de pe blog. Recunosc îmi mănâncă ceva timp şi nu ştiu cui foloseşte toată aiureala. La un moment dat a fost o chestie de ambiţie, să văd dacă pot, dacă îl pot menţine la  un rating satisfăcător… Pot şi asta ar trebui să-mi ajungă. Ar trebui să-mi dau seama că ce vreau eu nu se poate.

E prea devreme sau poate prea târziu să-i determin pe români să facă ceva împreună, căci asta am declarat c-aş vrea, în unul din articole. Pe de altă parte, constat, şi o spun cu mâhnire, că pe români, în ultimii patruzeci de ani nu i-am văzut înghesuindu-se decât la pomeni, la moaşte şi la pomeni, peste tot unde se dă ceva… Că, nu demult, tot era vorba de alienare, ăsta e semn de alienare… E ruşinos, e de plâns, e sfâşietor de trist că, după episodul comunist, neamul ni s-a împărţit în trei, în jefuitori, milogi şi nehotărâţi.

Nehotărâţii, bieţii, ăştia, în dispreţul tuturor, n-au vrut nici să haiducească, nici să-ntindă mâna şi s-au gândit să-şi trudească pâinea, ori cu braţele ori cu mintea. În ei mi-am pus toată speranţa dar sunt puţini, mult prea puţini să facă ceva. Ei intră, citesc şi îşi văd de treabă. Cartea au cerut-o doar vreo zece, cincisprezece şi chiar n-am înţeles de ce – am spus de la bun început că nu voi cere bani pe cărţi. Cine ştie, nu s-au hotărât încă dacă vor sau nu să citească, că de aia li se spune nehotărâţi. Oricum, pentru toată lumea, repet, eu nu vând nimic, dăruiesc doar.

Acu’, dacă e să nu mă depărtez prea tare de subiect şi să urmăresc ideea paranoidă a amicului Şoşon (mă topesc după numele astea conspirative), cum că internetul e o invenţie malefică, care obstrucţionează comunicarea reală, favorizând alienarea individului, mă îmbărbătez şi constat că alienarea nu-i azi, de ieri.

Noi, de când ne-am născut suntem într-un proces continuu de autodistrugere. Orice pas, orice invenţie, orice inovaţie ne este defavorabilă, orice pas înainte înseamnă doi paşi înapoi dar nu-i nevoie să disperăm, odată şi odată ne vom da seama unde greşim.

(va urma)

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s