Paste cu curcan în sos de vin

Trebuie să mă ţin de cuvânt şi să trec de la vorbe la fapte, de la plăcerile minţii la cele ale simţurilor. Suntem la doi paşi de weekend şi cred că e timpul pentru o altă reţetă.
Ceva uşor de gătit, care să nu vă ia mai mult de o jumătate de oră. E o reţetă adaptată, ca să nu-i zic originală. Italienii fac ceva asemanător cu anşoa.
Să vă spun cum am făcut: în primul rând, am pregătit ingredientele: 500 grame pulpă de curcan, 4 căţei de usturoi, o ceapă, capere, piper verde(boabe), piper negru, ulei, sare, patrunjel, roşii cherry (300 grame).
Restul e ca un ritual…Am aruncat într-o tigaie cei 4 căţei de usturoi, mărunţiţi şi ceapa, tocată mărunt, o lingură de capere, chiar două şi nişte boabe de piper verde. Bineînţeles, tigaia, în care turnasem cu vreo 4 linguri de ulei (de floarea soarelui, că de acela am avut) o încinsesem în prealabil pe foc. Când ceapa şi usturoiul au devenit sticloase am pus în tigaie pulpa de curcan marunţită (cubuleţe cu latura de vreo 2 centimetri) şi am lăsat bucăţelele să se prăjească uşor şi să se îmbibe de celelalte arome.
Între timp am amestecat de câteva ori si am adaugat sare şi piper. Când carnea şi-a schimbat culoarea, am turnat peste ea vin alb (dulce), atât cât s-o acopere. Apoi am lăsat totul să fiarbă sub capac vreo 15 minute sau, în sfârşit, până s-a fiert carnea şi lichidul a scăzut, transformându-se într-u sos delicios. Într-o altă tigaie am prăjit roşiile cherry în câţiva stropi de ulei, puţină sare şi o idee de piper negru. După 2-3 minute de prăjeală, roşiile erau aproape gata şi le-am mutat în tigaia cu carnea, unde au mai stat aproximativ un minut, până ce am oprit focul şi am mai adaugat o mână de pătrunjel verde, tocat. Carnea şi sosul le-am servit cu spaghete şi puţin parmezan ras.
Repeziciunea cu care cei de la masă au mai solicitat o porţie mi-a dat de bănuit că erau bune. Aşa erau. Data viitoare, însă, ca să obţin un sos mai cremos, voi încerca să elimin roşiile şi să adaug la final câteva linguri de smântână. Cred că nu voi greşi. Mai vorbim atunci.

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s