bundás kenyér

Cu vremea asta parcă m-a apucat tăcerea. Nu-mi vine să mai zic nimic despre carte, că, la urma urmei, nu eu trebuie să-mi dau cu părerea despre roman ci cei care l-au citit. Mai împart în stânga, în dreapta, câte un exemplar şi îmi cer scuze pentru greşelile şi frazele mai colţuroase de care se vor împiedica cititorii – ce să fac, ediţia în limba română a apărut pe neaşteptate, înainte de a da eu bunul de tipar. Oricum, în apatia generală de care se lasă cuprinşi cei care în august nu pleacă în concediu, curioşii de lectură sunt puţini. Oare, de nu mă mir? Mă aşteptam să se întâmple aşa. Căldura e de vină.

Pe căldura asta, când şi vântul refuză să adie prea des şi creierul trage a deşert, refuzând să mai vrea mare lucru, ne parvin doar semnale de „mi-e foame”, „mi-e sete” şi „îmi vine să…” De aceea, cred că şi eu am rămas blocat pe mâncare. Asta îmi trece prin minte, cum de dimineaţă, încă buimac de somn dar cu foamea în sânge, îmi repetam în gând ingredientele pentru micul dejun: pâine, ou, lapte, sare, piper, parmezan, castravete murat…

Aşa ceva, avea o denumire ungurească, bundás kenyér, o mâncare pe cât de simplă, pe atât de gustoasă şi uşor de preparat. Să vă spun: un ou, vreo 50 de mililitri de lapte sau smântână, dacă vrem să fim obraznici, o idee de piper şi una de sare, se bat bine într-un castron. În compoziţia asta îmbăiem, şi pe-o parte şi pe alta, trei felii de pâine cât palma, că pentru mai mult nu ne ajunge, şi le aruncăm apoi în tigaia înfierbântată. Nu punem mult ulei în tigaie, doar câţiva stropi sau chiar deloc. Rezultatul apare cât ai clipi: trei felii galbene-rumene, fierbinţi şi pufoase, ca nişte pâinişoare scoase atunci din cuptor. Până nu se răcesc, e bine să răzuim deasupra lor niţel parmezan ori un caşcaval mai uscat, dacă locuim departe de magazinul cu parmezan, şi să le ornăm apoi, după cum ne împinge dispoziţia, cu felii de castraveţi sau gogoşari muraţi.

Mâncarea asta nu-i de lăsat prea mult nesupravegheată pe farfurie, că, dacă cuiva îi trece prin cap să guste şi el, nu se va opri din gustat după prima felie.

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la bundás kenyér

  1. István spune:

    Americanii au ceva similar: French toast, dar ei pun și zahăr și sirop, să-și înebunească insulina și a ajunge obezi mai devreme. O rețetă tipică ar fi: http://southernfood.about.com/od/frenchtoastrecipes/r/bl30118b.htm

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s