la cratiţă

Bucătăreala ori, cu alte cuvinte, gătitul pare o preocupare dintre cele mai prozaice, situată înafara oricăror legături cu lumea fină a creatorilor de artă sau de orice altceva. De aceea auzim uneori vorbe încărcate de profund dispreţ, de genul « mai bine şi-ar vedea de cratiţă, că acolo îi este locul », lucru ce ar vrea să zică, îndeosebi despre o femeie, şi să mă ierte femeile, că  e atât de limitată încât altceva n-ar fi în stare să facă decât să gătească.

Ei, privită astfel, treaba cu prostia şi bucătăria e cât se poate de neadevărată. Un prost nu are ce căuta nici în bucătărie. Să ne ferească Cel de Sus de mâncarea făcută de un prost ! Pe un imbecil ajuns, prin cine ştie ce împrejurări bucătar, îl simţi imediat, de la primul fel de mâncare. Sfatul meu e să nici nu mâncaţi, pentru că psihicul, dispoziţia, starea lui de spirit îşi lasă amprenta asupra bucatelor. Nu vreau să zic că prostia ar fi molipsitoare, deşi, privind în jur, înclin să cred că e adevărat.

Prea lungă introducerea pentru ceea ce vroiam de fapt. Intenţia mea e ca, măcar o dată pe săptămână, să vă spun ce am gătit sau ce mai am de gând să gătesc. Mie nu mi se pare dezonorant să stau la cratiţă. Dimpotrivă, zic că-i bine să mai găţim şi singuri, să ne ferim, pe cât putem, de fastfooduri şi de semipreparate, să nu luăm totul de-a gata.

Nu ştiu dacă aţi simţit vreodată plăcerea de a găti şi de-a oferi mâncarea celor din jurul vostru ? Este şi asta o plăcere, una subtilă şi încurcată, cu efect de bumerang. Dacă simplificăm problema, totul porneşte de la gândul de a face bine, iar binele odată făcut, ţi se întoarce şi ţie şi te bucuri de bucuria celor care gustă din bucatele tale. La urma urmei, pe acelaşi principiu se bazează şi scrisul ori relaţiile sexuale normale. În toate aceste ipostaze te oferi : în bucătărie îţi oferi rodul mâinilor şi al inspitaţiei culinare, într-o carte, rodul minţii şi imaginaţiei iar în pat îţi oferi trupul, spre delectarea partenerului tău şi faci toate astea pentru a dărui şi a obţine, mai apoi,  plăcere.

Nu duc mai departe ideea, dar, zic, că dacă n-aţi gătit şi simţiţi chemarea, da-ţii frâu liber. N-o să vă iasă chiar de la-nceput dar, până la urmă, o să vă placă.

Acest articol a fost publicat în la cratita și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s