vorbe de început

Ce să zic, cum să-mi promovez cartea? Simplu, vă spun sincer că romanul nu-i chiar atât de slab pe cât mă aşteptam… Glumesc. Mie îmi place, îmi place pentru că e vorba despre mine iar vouă ar trebui să vă placă pentru că şi despre voi e vorba. Aşa-i cu romanele cu tentă autobiografică, pot plăcea publicului în măsura în care cititorii se regăsesc printre rânduri şi îşi aduc aminte de lucruri pe care nu le-au spus nimănui, nici măcar nu le-au rostit cu voce tare.
Oamenii se prefac, de obicei, că uită evenimentele neplăcute, cele care nu le convin, cele care nu le fac onoare şi îşi concentrează amintirile doar pe cele deosebite, care îi scot în evidenţă, care au ei impresia că îi definesc…
Eu m-am gândit că toate amintirile eroului sunt ale lui şi le-am amestecat de-a valma, şi bune şi rele de-o potrivă, că doar trăindu-le pe toate a ajuns ceea ce era, un om rătăcit în lumea altor oameni, incapabil s-o găsească pe a lui.
Finalul cărţii pare să mă contrazică, căci eroul lasă impresia bucuriei de a se fi întors printre semenii săi. Nu ştiu de ce, dar cred că bucuria lui e iluzorie, cred că astfel de personaje nu pot niciodată trece dincolo de copilărie.
Ceea ce m-ar delecta cu adevărat, dacă eu aş fi cititorul şi nu autorul , ar fi acea brumă de inovaţie în peisajul romanelor autobiografice, găselniţa naraţiunii fantastice, apariţia personajului supranatural, pe care eroul îl tratează când cu spaimă, când în zeflemea, în pasaje ce îmbină nefiresc două sentimente, teama şi veselia.
Adevărul e că îmi plac poveştile cu moroi. Şi eu, ca şi personajul meu, trăiesc cu nostalgia poveştilor spuse la gura sobei şi mă trec de plăcere fiori la gândul reîntoarcerii la existenţa vegetală – aşa îmi place mie să denumesc zilele mele timpurii, când îmi trăgeam seva din certitudinile şi nedumeririle vârstei, căutând bucurii mărunte în universul meu populat cu frunze, copaci, arome de ierburi, fantasme şi plăsmuiri de-o clipă. Şi mie, ca şi eroului meu, mi-e greu uneori să trec dincolo de copilărie.
Cam asta e, am trăncănit de zor fără să vă spun nimic despre carte. De ce aş face-o? Poate vă încumetaţi s-o citiţi deşi mai deunăzi mă încuraja cineva spunându-mi: – Nu fi copil, cine dracu crezi că mai dă banii pe cărţi?!
Şi acum, după ce am fost sensibil şi aproape uman, mi se pare o impietate să vă propun să cumpăraţi cartea, când, din tot sufletul, aş vrea să v-o dăruiesc. Totuşi, îmi dau seama că n-am încotro şi îmi cer scuze că trăim într-o lume în care orice gest are un preţ, totul se taxează, totul se cumpără, şi naşterea, şi botezul, şi dragostea, şi ura, şi nunta, şi viaţa, şi moartea, ş-aproape tot ce ni s-ar cuveni în mod natural, totul poartă semnul dezonorant şi nefiresc al banului. Se pare, însă, că aşa ne-am obişnuit.
Ei, bine, dacă apăsaţi pe butonul CONTACT şi solicitaţi cartea, vom găsi o soluţie, că şi aşa cartea scrisă pe hârtie pare uşor prohibită.

Acest articol a fost publicat în vorbe și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la vorbe de început

  1. Margareta spune:

    Am citit cartea. În aparenţă, e o carte simplă şi, probabil, chiar de aceea îţi merge la suflet şi te face să-l simţi pe autor aproape de tine, ca pe un frate.

    De ce merită s-o cititi? Pentru că, mai mult decât orice chestie sofisticată cu pretenţii filozofice, se mulează fidel pe înţelegerea şi simţirile noastre, căci autorul, în situaţiile concrete, ca în nişte fotografii alb-negru, surprinde general umanul şi nu ne dă altă şansă decât să-l înţelegem şi să-l îndrăgim.

    Romanul, „Dincolo de copilărie” înseamnă multă trudă, efortul autorului şi tăria de a scoate din el, de cele mai multe ori, durerile, tristeţile, neputinţele, trădările, lipsurile, dar şi dragostea, toate astea puse în vorbe frumoase dar cuminţi, cu intenţia de a le împărtăşi ca pe o lecţie, lecţie aspră, pe care el, a învăţat-o şi despre care, din iubire pentru semenii săi, nu se sfieşte să scrie. Pot să spun că m-am identificat în multe situaţii din roman, pentru că aşa e scris, te obligă să-ţi aminteşti de tine, să te accepţi şi să te iubeşti. Sunt paşii obligatorii spre linişte şi fericire.

    Nu-mi rămâne altceva decât să vă îndemn să citiţi cartea, să gustati un pic din alte vremuri, alţi oameni dar, în definitiv, aceeaşi. S-ar putea ca între rânduri să găsiţi răspunsuri la întrebări nerostite încă dar care vă macină, sau, pur s-ar putea să vă placă să urmaţi firul naraţiunii în compania unui erou fără nimic eroic, dar încântător de veridic şi uman. Eu aşa am făcut şi nu regret.

  2. Margareta spune:

    Am mereu senzaţia că nu am spus destul, pentru că eu, nu numai că am am citit această carte ci, traducând-o, am fost obligată s-o trăiesc, să intru în pielea personajelor, să râd, să plâng, să sufăr, să înjur sau să mă bucur împreună cu ele.
    De ce merită sa citim cartea? Poate pentru că în felul acesta avem şansa să umplem golurile din viaţa noastră, să batem şi alte cărări decât acelea cu care ne-am obişnuit, şi înţelegându-i pe alţii să ne lămurim de ce noi înşine suntem cine şi cum suntem, căci timpul şi viaţa ce trec peste noi ne modeleză pe nesimţite, ca mâinile olarului, lutul.
    Şi iarăşi mi se pare că nu am spus tot şi că întotdeauna vor rămâne vorbe de spus despre acest roman absolut atipic pentru genul pe care îl reprezintă. Nu ştiu, am simţit intenţia autorului dar mi-e greu s-o definesc; cred că e vorba de dorinţa de a ne împăca cu noi înşine, de a ne face să ne simţim mulţumiţi de ceea ce am devenit peste ani, asemenea eroului cărţii, ce nu pare să regrete nimic din ceea ce a trăit. El se apleacă cu dragoste paternă asupra binelui şi răului, deopotrivă, mulţumit să îi fi avut tovarăşi de drum şi ne îndemnă parcă să facem şi noi la fel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s